SUNT EU PĂZITORUL FRATELUI MEU? – 2

„După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui, dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.” (Geneza 4:3-5)

Îmi place să stau lângă raioanele de produse din piaţa Apple Valley, aici, în sa­tul meu. Ce ar fi mai plăcut ochiului decât rândurile stivuite şi lucitoare (de la sprayurile cu apă de sub neoane) de vinete, sfeclă, ridichi, lăptuci, spanac, aspara­gus, broccoli, dovlecei, morcovi şi roşii?

Deci, te rog, să nu-L înţelegi greşit pe Dumnezeu. El nu are nimic împotriva acestor produse. La urma urmei, El este Cel care le-a creat! Deci Cain era doar un tânăr după inima lui Dumnezeu, iubind roadele pământului bogat, ieşit la Cuvântul lui Dumnezeu. Nu a fost şi nu este nimic rău în a aduce primele roade ale pământului şi a le oferi Creatorului.

Însă, din naraţiune, reiese clar că momentul acela nu era unul al darurilor obiş­nuite. Era o slujbă de închinare, prescrisă divin, la altarul familiei, unde făgăduinţa sacrificiului pe care avea să-l facă Dumnezeu trebuia să fie descrisă vizual prin tăierea unui miel nevinovat. Crezul antic era precis: „Fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22; vezi şi Leviticul 17:11). Trebuie să fie clar că păcatul duce întotdeauna la moarte. Cain ştia lucrul acesta foarte bine. Însă numele întreg al lui Cain ar fi putut fi Frank Sinatra, pentru că versurile cântecului interpretat de acesta sunt: „Am făcut-o în stilul meu.” (I did it my way) Şi a aşezat pe altarul de piatră ce a dorit el: mango, ananas, avocado şi vinete.

Însă Abel a venit la altarul său „prin credinţa” în Mielul făgăduinţei lui Dum­nezeu şi a adus o jertfă mai bună decât a lui Cain (Evrei 11:4). Şi „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui” (Geneza 4:4). Toţi cei patru închinători au văzut aceasta – flacăra portocalie a coborât din cer, mistuind jertfa lui Abel, însă lăsând nea­tinsă atât mândria lui Cain – altarul încărcat de piatră –, cât şi inima sa. Oare credinţa, nădejdea şi dragostea ne vor păstra uniţi de Dumnezeu şi unii de alţii? Sau neasculta­rea va risipi familia Sa pentru totdeauna? Ai observat cumva că, în comunitatea celor aleşi, mizele sunt întotdeauna înalte?