Ce este pecetea lui Dumnezeu și semnul fiarei, despre care se vorbește în cartea Apocalipsei? (Milana)
Bună ziua, Milana!
În această ultimă carte a Sfintei Scripturi, care conține profeții despre viitor, sunt descrise două grupuri de oameni, asupra cărora vor fi puse peceți. În capitolul 13 puterea politico-religioasă simbolizată de fiară ”a făcut ca toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte (Apocalipsa 13:16). Pe de altă parte, în capitolul 7 este descrisă punerea peceții lui Dumnezeu pe frunțile robilor Săi (Apocalipsa 7:3). Atenție: cei care vor primi pecetea lui Dumnezeu nu vor pieri în timpul celei de-a doua veniri a lui Hristos, dar cel care ”se închină fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui” (Apocalipsa 14:9,10). Din acest motiv întrebarea ta este de importanță maximă!
Dacă dorim să aflăm ce prezintă în sine semnul fiarei, trebuie ca mai întâi să clarificăm ce este pecetea lui Dumnezeu. Putem fi siguri că nu este vorba despre un semn material, cum ar fi un tatuaj, ci despre o ”amprentă” asupra rațiunii omului, din acest motiv este scris că pecetea este pusă ”pe frunți”. Dacă cercetăm Biblia, găsim că singura modalitate de pecetluire a oamenilor lui Dumnezeu este cu ajutorul Duhului Sfânt. Datorită Celei de-a treia Persoană a Dumnezeirii se stabilește o relație, apare unirea gândurilor și a scopurilor. Duhul sfânt ne îmblânzește caracterul, ne învață, ne mângâie și ne conduce pe drumul vieții în conformitate cu planul lui Dumnezeu. Pentru omul care a primit lucrarea Duhului Sfânt în inima sa ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este ceva natural și plăcut.
Una din Cele Zece Porunci este serbarea zilei de Sabat (sâmbătă) ca zi de odihnă. Prorocul Ezechiel redă cuvintele lui Dumnezeu: ” Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20:20).
Sabatul a fost semnul poporului lui Dumnezeu în toate timpurile. El va rămâne semnul loialității care-i caracterizează pe creștinii sinceri. Pentru a-i aduce pe oameni sub conducerea sa, Satana a prezentat oamenilor o mare amăgire sub forma înlocuirii poruncilor lui Dumnezeu, mai exact a zilei de închinare la Creator. Închinarea la Hristos în ziua a șaptea este pecetea lui Dumnezeu, pe când închinarea în ziua duminicii este pecetea lui Satana. În secolul IV după Hristos vrăjmașul sufletelor a reușit să ducă Biserica Catolică în rătăcire, prin faptul că din motive politice a schimbat ziua de odihnă de la sâmbătă la duminică (ziua de închinare a păgânilor) pentru a aduce în biserică mase largi de oameni. Profeția spune că în timpul sfârșitului, înainte de Venirea lui Hristos diavolul va inspira puterile politice și religioase influente cu scopul ca în lumea întreagă să fie adoptate legi de odihnă în ziua duminicii și care totodată interzic odihna în ziua de sâmbătă. Acel timp va fi un timp crucial pentru oamenii credincioși, fiecare va fi pus în fața alegerii: sau să se supună doar lui Dumnezeu și să păzească Sabatul sub amenințarea pedepsei, sau să meargă după curentul majoritar și să împlinească decretele omenești.
” Sabatul va constitui proba cea mare a credincioșiei, căci el este adevărul pus în discuție în mod deosebit. Când va fi adusă încercarea finală asupra oamenilor, se va trage linia de deosebire dintre aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu și aceia care nu-L slujesc. În timp ce păzirea sabatului neadevărat pentru a asculta de legea statului, contrară poruncii a patra, va fi o recunoaștere fățișă a apartenenței la o putere care este în opoziție cu Dumnezeu, păzirea Sabatului adevărat, în ascultare de Legea lui Dumnezeu, este o dovadă de credincioșie față de Creator. Pe când o categorie, care primește semnul supunerii față de puterile pământești, primește semnul fiarei, cealaltă, alegând semnul supunerii față de autoritatea divină, primește sigiliul lui Dumnezeu” (Ellen White, Marea Luptă, pag. 605)
Anastasia Pacina