„Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: «Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui.»” (Marcu 8:34,35)
Ce este crucea aceasta, despre care Isus a spus că ar trebui să o luăm? Unii bărbaţi au ajuns la concluzia că, în cazul lor, crucea este o soţie iritabilă, aflată la vârsta a treia – „Dumnezeu mi-a dat o cruce de dus”. Unele femei au considerat că, în cazul lor, crucea este o căsnicie incomodă şi fără nicio şansă de reînviorare, din care nu pot să fie eliberate din punct de vedere legal sau bisericesc – „este crucea mea, pe care o port pentru Isus”. Însă familiile nefericite nu sunt tocmai crucea la care face referire Isus. (De fapt, dacă ar fi după El, ar căuta să îndrepte căsniciile acestea, începând cu purtătorii de cruci!) Atunci ce este crucea aceasta? Strâmtorare financiară? Eşec profesional? Boală în stadiu terminal?
Ce a spus Isus? „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” Evident, trebuie să faci o alegere – să alegi să te lepezi de sine, să alegi să-ţi iei crucea, să alegi să o porţi mergând în urma lui Isus (asemenea lui Simon din Cirene). Crucea la care ne cheamă Isus nu este o situaţie din care nu mai găsim ieşirea. Este ceva ce alegem. Aceasta înseamnă că poate fi o căsnicie lipsită de dragoste, dacă alegi ca, de dragul ascultării de Isus, să o porţi şi să rămâi credincios partenerului, în ciuda faptului că sentimentele sale nu sunt reciproce. Poate fi eşecul profesional, dacă alegerea ta de a fi credincios lui Isus te determină să nu respecţi cerinţele şi aşteptările şefilor tăi, astfel încât să fii concediat sau hărţuit. Crucea ta poate fi discriminarea rasială, care ţi-a umbrit cărarea şi ţi-a întristat sufletul, dacă alegi să primeşti această discriminare nedreaptă şi ilegală, de dragul lui Isus. Crucea ta poate fi boala incurabilă, dacă alegi să accepţi criza de sănătate ca pe o ocazie de a-ţi mărturisi încrederea nezdruncinată în Dumnezeu în mijlocul durerii, în ciuda morţii iminente.
Însă alegerea trebuie să fie a ta şi, în final, numai a ta. Terry Wardle observă: „Viaţa de creştin aduce o mare binecuvântare… Însă Isus nu a ascuns niciodată faptul că viaţa creştinului va fi exigentă şi costisitoare” (The Transforming Path, p. 139). În societatea noastră orientată spre drepturi, în care oamenii intentează procese dintr-un nimic pentru a se asigura că primesc tot ce li se cuvine, Betleemul şi Calvarul ne reamintesc că porţia noastră este crucea, pe care să o purtăm asemenea lui Isus.