LISTA DE CUMPĂRĂTURI PENTRU CRĂCIUN

„Strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:20,21)Uneori, cei aleşi se aseamănă cu doi fraţi care şi-au petrecut noaptea acasă la bunici. La ora de culcare, copiii au îngenuncheat lângă pat, ca să se roage. Cel mai mic a început să se roage din toţi plămânii: „MĂ ROG PENTRU O BICICLETĂ NOUĂ. MĂ ROG PENTRU UN NOU JOC VIDEO. MĂ ROG PENTRU UN NOU IPOD”. Fratele mai mare s-a aplecat spre el şi l-a atenţionat: „De ce strigi? Dumnezeu nu este surd!” Atunci cel mic i-a răspuns: „Nu, dar bunica da.”

Pe măsură ce ne apropiem de cel mai comercial moment calendaristic al anului, Îl privim noi pe Dumnezeu ca pe un fel de bunic cicălitor, dar binevoitor? Dacă ne evaluăm viaţa de rugăciune din anul acesta, descoperim că am ajuns să o transformăm într-o lungă listă de cadouri pentru Crăciun? „Tată ceresc, slăvit fie numele Tău! Îţi mulţumesc pentru bunătatea Ta! Te rog, îndură-Te de mine, căci am nevoie de… şi de… şi de… În numele lui Isus! Amin!”

Una dintre lecţiile mari ale vieţii, pe care puţine fiinţe umane o învaţă în călăto­ria credinţei şi a rugăciunii, nu este aceea că Dumnezeu poate fi darnic faţă de noi, ci că noi putem fi darnici faţă de El. Aceasta a fost concluzia surprinzătoare din pilda despre fermierul bogat care într-o noapte, urcându-se în pat, a început un monolog suculent despre cât de mult succes avea şi cât de nemaipomenit de bogat ajunsese el. Declamaţia retorică este presărată cu treisprezece pronume la persoana întâi. Şi, pe când oftează de mulţumire înainte de a adormi, perdelele nopţii tremură uşor, o adiere rece pătrunde în cameră, iar din răcoarea vântului se aude un glas în întuneric: „Nebunule!” Fermierul bogat suferă un atac de cord şi moare. Sfârşit. Care este morala? „Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu” (Luca 12:21).

Din toată istoria pământului, există vreun an mai critic în care să fie nevoie de darurile noastre în slujba lui Dumnezeu ca punct de plecare pe lista priorităţilor noas­tre? Într-o zi, cât de curând, puţinul pe care îl avem nu va mai valora nimic. În timp ce era plecat, casa lui John Wesley a ars din temelii. Când a primit vestea cumplitei pier­deri, Wesley a răspuns: „A Domnului era casa care a ars. Acum am o grijă în minus!”