„Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38)Mie îmi place povestirea următoare. Dar ţie? Iat-o: Culege câteva surcele de pe pământul uscat şi bântuit de foamete pentru a pregăti ultima cină pentru fiul ei şi pentru ea. Atunci apare profetul cel bărbos, care nu-i cere doar un pahar cu apă, ci şi mâncare. „Fă-mi această favoare, iar hrana ta nu se va sfârşi.” Este ilogic, nu-i aşa? Însă răspunsul credincios al văduvei ne învaţă un adevăr: Dacă Îi acorzi prioritate, Dumnezeu îţi va da la rândul Său (Luca 6:38). Cum s-ar fi putut ca renunţarea văduvei la puţinul pe care-l avea să se transforme în mai mult decât ar fi putut visa? Poate că şi tu te întrebi acelaşi lucru, în timp ce priveşti lung la teancul de facturi de pe birou. Cum ar putea Dumnezeu să-mi asigure ceea ce-mi lipseşte acum, când nu mai am un loc de muncă?
Secretul 4. Transformă-ţi supravieţuirea în belşug. De ce nu încerci să afli? Acţionează şi dăruieşte, apoi vezi dacă Dumnezeul lui Ilie şi al văduvei nu-ţi va transforma şi ţie sărăcia în belşug! Adevărul este că cei mai fericiţi oameni de pe pământ sunt aceia care dăruiesc, indiferent de situaţia materială. Cercetătorii arată că dăruirea ajută sistemul imunitar, luptând cu stresul şi depresia şi lungindu-ţi speranţa de viaţă. „Daţi, şi vi se va da!” Isus ştia despre ce vorbeşte. Oferă-ţi averea, talentul, timpul, oferă-te pe tine! „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat…” Eşti pe mâini bune. „Dăruirea ne atinge corzi pe care nu le atinge nimic altceva. Ne asemănăm mult cu Dumnezeu atunci când dăruim. Când oferi, sfidezi teama că nu vei mai avea suficient. Insulţi lăcomia, impulsul de a strânge şi de a poseda mai mult decât ai nevoie sau meriţi. Dacă, într-adevăr, crezi că Dumnezeu este stăpân peste toate şi că El este Izvorul şi Ocrotitorul tău, îţi va fi uşor să dăruieşti… Aşa cum ne-a învăţat Isus, dăruirea ne îndreaptă inima spre Dumnezeu şi ne îndepărtează de lucrurile materiale… Inima ta va merge în direcţia în care dăruieşti” (Ed. Gungor, în Leadership, vara 2006, p. 36).
La patru ani, Elizabeth Johnson memorase următorul text: „Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios.” Însă mama ei, Madeline, mi-a povestit că fetiţa încurcase puţin cuvintele, pentru că, în săptămâna următoare, a auzit-o pe Beth repetând versetul pentru păpuşile sale: „Dumnezeu este un dătător voios iubitor.” Cât de adevărat!