„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3)Obişnuiam să cred că darul discernământului le este dat numai câtorva. Însă, cu cât studiez mai mult, cu atât sunt mai convins că Dumnezeu doreşte să le încredinţeze acest dar tuturor prietenilor Săi. Altfel de ce ne invită în textul de astăzi să-L chemăm pentru a ne vesti „lucruri mari, lucruri ascunse”, pe care nu le-am cunoscut până acum? De ce ne-a făgăduit Isus că Duhul Sfânt ne va călăuzi în tot adevărul și ne va descoperi lucrurile viitoare (vezi Ioan 16:13)? Cum o va face? Iată ultimii doi paşi spre înţelegerea vremurilor şi cunoaşterea răspunsului:
6. Priveşte ţintă spre Dumnezeu. Nu uita că El este eroul ultimului capitol al pământului, nu cei aleşi! „Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi, toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul” (Isaia 45:22). Toate analizele tendinţelor şi discursurile despre „semnele timpului” trebuie să aibă scopul comun de a îndrepta atenţia generaţiei acesteia spre Mântuitor. Cum?
7. Dă mărturie despre speranţa ta. Prietenul meu Jon Paulien, care şi-a petrecut viaţa studiind şi meditând asupra cărţii Apocalipsa, a scris mult despre această carte. Deşi îşi păstrează o doză sănătoasă de precauţie chiar şi faţă de propriile cercetări şi concluzii, el subliniază mereu un lucru: indiferent de felul în care descifrăm Apocalipsa, Hristos arată clar în toată cartea că „Evanghelia veşnică” trebuie să fie vestită „oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14:6) înaintea revenirii Sale. Vezi, factorul Isahar al înţelegerii vremurilor (care vor veni) trebuie să ne conducă la rezultatul său: a şti ce este de făcut. Isus nu lasă loc de îndoieli: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14). Cel mai sigur dintre toate semnele revenirii lui Isus este singurul semn lăsat în mâinile urmaşilor Săi pentru a-l duce mai departe lumii. Şi ce antidot pentru frică poate fi mai eficient în cazul acestei generaţii a fricii decât adevărul simplu: El a murit pentru mine, deci pot trăi fără vină (oricum, fără băutură şi droguri); El a înviat pentru mine, deci pot trăi fără frică (căci ce îmi poate face omul, aşa încât El să nu poată desface?); şi El vine pentru mine, deci pot trăi cu speranţă (nu într-un preşedinte, nici în starea economiei, ci în Singurul care va hotărî totul)?
Cu veşti bune atât de mari, copiii lui Isahar pot ieşi astăzi în lume şi pot împărţi speranţă!