4. Citeşte Iacov 4:13 şi compară cu Luca 12:13-21. Cum putem îmbina armonios planificarea prudentă a viitorului cu aşteptarea zilnică a revenirii Domnului Hristos? Cum putem evita capcana construirii de „grânare” mai mari?
Ideea de a face planuri pe o perioadă de un an, sau chiar mai mult, este foarte bună. De regulă, companiile au planificări pe termen scurt, mediu şi lung. Indivizii şi familiile au nevoie să facă economii şi să pună deoparte pentru situaţiile neprevăzute. Pe de altă parte, noi credem că Isus vine curând şi că, într-o bună zi, toate averile noastre pământeşti vor fi mistuite de flăcări (vezi 2 Petru 3:10-12).
Aceste două perspective asupra vieţii nu se află neapărat în tensiune. Cineva dădea următorul sfat: „Fă-ţi planuri ca şi cum Domnul Isus nu ar veni decât peste ani buni şi trăieşte fiecare zi ca şi cum El ar veni mâine.” Sugestia aceasta este bună, doar că planificarea pe termen lung ne poate împiedica să trăim fiecare zi pe rând. Mulţi dintre ascultătorii Domnului Isus (precum şi mulţi creştini de astăzi) au considerat probabil că omul căruia i-a rodit ţarina a fost binecuvântat de Dumnezeu. Dar Isus ne dezvăluie atitudinea lui faţă de aceste binecuvântări: „Suflete”, şi-a spus el, „ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!” (Luca 12:19). Cea mai mare dorinţă a lui era să-şi strângă comori pentru el.
5. Cum spune Iacov ca ar trebui să gândim când ne facem planuri? Vers. 15
Cu alte cuvinte, noi ar trebui să adăugăm la finalul oricărui plan „D.V.” (prescurtarea de la Deo volente, în latină, „cu voia Domnului”), arătând în felul acesta că le supunem pe toate lui Dumnezeu. De asemenea, putem face următoarea rugăciune: „Doamne, vreau să cunosc voia Ta. Dacă nu Îţi sunt plăcute planurile mele, Te rog, arată-mi.” Apoi, dacă planurile noastre nu sunt bune, Dumnezeu ne va arăta acest lucru, în măsura în care suntem atenţi şi dispuşi să le corectăm sau chiar să le schimbăm total.
Reciteşte Iacov 4:13. Deşi la prima vedere nu pare a fi nimic greşit în ceea ce-şi propun oamenii aici, există totuşi o problemă: atitudinea cu care îşi fac planurile. Cum ne putem feri de această atitudine care ne poate fura fără să ne dăm seama?