1. Ce se afirmă în Iacov 4:11. Cum să înţelegem aceste lucruri?
Vorbirea de rău amintită în acest verset poate cuprinde mai multe păcate ale vorbirii, inclusiv defăimarea, aducerea de mărturie falsă şi rostirea de cuvinte mânioase (vezi Leviticul 19:15-18). Se pare că Iacov foloseşte aici cuvinte mai blânde decât în capitolul 3, însă implicaţiile vorbirii de rău a unui frate de credinţă sunt mai grave, deoarece aceasta este o contestare a Legii însăşi. Când ne aşezăm pe scaunul de judecător, uităm de slăbiciunile noastre (vezi Matei 7:1-3) şi ne concentrăm atenţia asupra abaterii altcuiva, de parcă noi am fi mai presus de lege. Când procedăm aşa, dovedim că nu ne iubim aproapele ca pe noi înşine (Leviticul 19:18) şi că, de fapt, nu respectăm Legea.
Pe de altă parte, deşi suntem îndemnaţi să nu-i judecăm pe alţii, noi avem nevoie totuşi de discernământ spiritual.
2. Identifică, pe baza pasajelor biblice următoare, domeniile în care avem nevoie de discernământ spiritual: Faptele 17:11; 1 Corinteni 6:1-5; 2 Corinteni 13:5; Galateni 6:1; Filipeni 1:9; 1 Ioan 4:1.
Avem nevoie să comparăm învăţăturile oamenilor cu Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, avem nevoie să-i încurajăm pe membrii bisericii să-şi rezolve disensiunile singuri, fără să apeleze la curţile de judecată, unde, în general, judecătorii nu se ghidează după Cuvântul lui Dumnezeu. Şi, cel mai important din toate, avem nevoie să ne cercetăm pe noi înşine ca să vedem care este starea noastră spirituală şi dacă lucrurile cu care ne ocupăm mintea sunt înălţătoare şi desăvârşite sau dăunătoare pentru experienţa noastră creştină.
Cât de uşor ne este să-i criticăm şi să-i judecăm pe alţii, mai ales când fac un lucru pe care îl dezaprobăm! Cum ne putem obişnui să observăm când trecem dincolo de graniţa discernământului spiritual şi ne aşezăm mai presus de Legea lui Dumnezeu?