FACTORUL ISAHAR – 1

„Din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii, şi toţi fraţii lor erau puşi sub porunca lor.” (1 Cronici 12:32)Pe măsură ce ne apropiem de împlinirea speranţei că vom trece în Ţara Promisă – o întreagă generaţie veghind, lucrând şi aşteptând revenirea lui Isus –, nu ţi-ai dori să putem prezice viitorul la fel de bine ca un instrument care indică starea vremii? O panglicuţă veselă, dintr-un fir ţesut în toate culorile curcubeului, este folo­sită pentru a indica vremea. Instrucţiunile sunt simple: 1. Se aşază în afara ferestrei. 2. Se verifică în fiecare dimineaţă. 3. Dacă este udă, plouă. 4. Dacă este tare, e gheaţă. 5. Dacă este albă, ninge. 6. Dacă se mişcă, este vânt. 7. Dacă s-a decolorat, este soare. 8. Dacă nu mai este, a fost smulsă. Ce invenţie ingenioasă! Funcţionează de fiecare dată.

Nu ţi-ai dori ca şi prezicerea viitorului să fie la fel de simplă? A fost odată un trib antic, înzestrat cu abilitatea de a face lucrul acesta. David tocmai îi învinsese pe duşmani. Regele Saul murise. În textul de astăzi, triburile lui Israel se conformau nou­lui monarh. Şi, în mijlocul lor, se afla micul trib al lui Isahar, cu un semn distinctiv: „Se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel.”

Cum ar fi ca semnul acesta să îi distingă şi pe cei aleşi? Isus ne-a poruncit de toa­te, dar a pretins El să avem „factorul Isahar”? În Luca 12:54-56 şi în Matei 16:1-3, El exclamă: „Uitaţi-vă la voi! Citiţi semnele cerului – «cerul roşu-deschis, marea e un vis», „cerul roşu-prună, va veni furtună» –, dar nu sunteţi în stare să deosebiţi semnele vre­murilor!” Atunci de ce să nu devii şi tu asemenea micului trib al lui Isahar, înţelegând vremurile şi cunoscând ce trebuie să facă cei aleşi? De exemplu, ce ar trebui să înţeleagă aleşii despre teama care tulbură societatea noastră? Ne este frică de orice: de boli, de terorism, de colapsul economic, de dezastrul ecologic, de imigranţi, de vecini – ne este frică şi de noi înşine. Dar nu a prezis Isus o frică mondială chiar înaintea revenirii Sale? „Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ” (Luca 21:26). Ar trebui să se teamă cei aleşi? Nicidecum! Oamenii care se tem ajung să îşi taie venele sau să se spânzure. „Nu şi urmaşii Mei!” declară Isus. Virusul fricii trebuie să fie tratat cu speranţă: „Când vor începe să se întâmple aceste lu­cruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (versetul 28).

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.