„El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus.” (1 Samuel 9:2)Ţi-ai dori să alegem preşedinţii prin tragere la sorţi? Gândeşte-te la toate resentimentele şi toţi banii pe care i-am putea scuti. Am pune toate biletele într-o pălărie – întâi am extrage provinciile, apoi oraşul, apoi familia şi persoana. „Doamnelor şi domnilor, iată preşedintele țării!” Aşa a fost ales primul rege al Israelului. Înalt, brunet, bine-făcut, din tribul lui Beniamin – cum ar fi putut da greş? Dar s-au înşelat amarnic.
În cartea sa, Good to Great (Excelența în afaceri), Jim Collins oferă informaţii despre cei mai de succes conducători, pe care îi numeşte lideri de nivelul cinci: „Liderii de nivelul cinci sunt un caz de dualitate: modeşti şi cu voinţă puternică, timizi şi neînfricaţi… Cei care au lucrat cu ei sau care au scris despre liderii de toate nivelurile folosesc termeni precum: liniştit, umil, modest, rezervat, timid, graţios, manierat, înţelegător” etc. (p. 22-27). Cei mai de succes lideri sunt cei remarcabili prin umilinţa lor. Dumnezeu ar fi dorit ca regele Saul să rămână în registrul acesta, dar, din păcate, povestea s-a precipitat cu o viteză uluitoare. Ales pentru că se considera el însuşi neînsemnat, a fost respins pentru că devenise tot ce conta în ochii săi. Povestea lui este una despre umilinţă şi lepădarea ei.
Având în vedere recordul acesta dezavuabil, ne putem întreba care mamă şi-ar numi copilul după regele Saul. Însă, în oraşul roman Tars, o mamă evreică şi soţul său fariseu au ales tocmai numele acesta pentru fiul lor nou-născut, poreclindu-l şi „Pavel”, după tradiţia greco-romană. Asemenea tatălui, Saul a fost trimis la o şcoală cu internat din Ierusalim, pentru a deveni în cele din urmă fariseu, învăţat al Legii sacre, şi încă unul strălucit. Nu-i plăcea să piardă, aşa cum a păţit în ziua aceea, la Ierusalim, când a fost depăşit în cunoştinţe şi înţelepciune de un evreu grec, devenit ucenicul lui Isus din Nazaret, cel răstignit. Omorârea cu pietre a lui Ştefan, convertirea lui Saul – acestea sunt restul povestirii cutezătoare a acestui campion întreprinzător pentru Hristos.
Aşadar, iată o poveste despre doi Sauli – unul care a început cu umilinţă şi a sfârşit prin mândria care i-a adus moartea, celălalt care a început cu o mândră siguranţă de sine şi a sfârşit într-o umilinţă asemănătoare cu a lui Hristos. În ce a constat drastica deosebire? În felul cum au răspuns ei adversităţii. Unul s-a închis în sine, celălalt s-a înălţat spre Hristos. Iar în acel puţin cunoscut capitol în care se vorbeşte despre ţepuşul lui Pavel, se ascunde cel mai mare secret al umilinţei.