Citeşte Iacov 1:16,17. Păcatul dă naştere morţii, dar Dumnezeu este sursa vieţii. El este „Tatăl luminilor” (Iacov 1:17), expresie care ne trimite cu gândul la crearea lumii (Geneza 1:14-18). El ne oferă darul unei vieţi noi, cel mai mare dintre toate darurile pe care le putem primi „de sus” (compară Iacov 1:17 cu Ioan 3:3).
Asemenea apostolului Pavel, care consideră că mântuirea este rodul harului divin (Romani 3:23,24; Efeseni 2:8; 2 Timotei 1:9), Iacov spune, în versetele 17 şi 18, că mântuirea (sau naşterea la o viaţă nouă) este un dar şi un rod al planului şi al voinţei lui Dumnezeu pentru noi: „El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului.” Aceasta înseamnă că El vrea să ne mântuiască, că a fost dorinţa Lui, încă înainte ca noi să venim la existenţă, să avem mântuirea şi o viaţă nouă în El acum şi pentru totdeauna.
5. Ce asemănări există între explicaţia naşterii din nou pe care o dă Iacov şi cea dată de Petru şi de Pavel? Tit 3:5-7; 1 Petru 1:23.
Isus, Pavel, Petru şi Iacov asociază mântuirea cu naşterea din nou. Scopul principal al planului de răscumpărare este refacerea relaţiei omului păcătos cu Dumnezeu. Prăpastia produsă de păcat între cer şi pământ era atât de mare, încât omul singur nu o putea traversa. Numai Isus, Cuvântul lui Dumnezeu în trup omenesc, a putut reface legătura. Cuvântul inspirat (2 Timotei 3:16) are capacitatea unică de a le insufla viaţă spirituală celor care primesc darul cu inima deschisă.
Într-un cuvânt, „Tatăl luminilor” ne iubeşte atât de mult, încât, deşi nu merităm nimic, ne dăruieşte tot ce este bun şi desăvârşit şi, mai presus de toate, ni-L oferă pe Isus şi ne oferă naşterea din nou.
Ce daruri ai primit de sus, de la Tatăl luminilor? De ce este important să te gândeşti la ele? Ce se întâmplă când nu le rememorăm?