1. De ce este important faptul că Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni? Unde îşi are originea ispita? De ce ne este de folos să ştim acest lucru, în lupta noastră cu păcatul? Iacov 1:13,14.
Iacov arată în cuvinte cât se poate de clare că Dumnezeu nu este nici autorul răului şi nici sursa ispitei. Răul în sine este sursa ispitei. Potrivit acestui pasaj, problema se găseşte în noi înşine, în interiorul nostru. Acesta este motivul principal pentru care ne este atât de greu să ne opunem ei!
Înţelegem de aici că lupta împotriva păcatului începe la nivelul minţii. Fie că admitem sau nu, adevărul este că noi singuri alegem să păcătuim şi că nimeni nu ne poate forţa să comitem păcatul (Romani 6:16-18). Dorinţele, înclinaţiile şi tendinţele păcătoase ne ademenesc. Iacov 1:14 descrie aceste imbolduri lăuntrice, apelând la imagini familiare din vânătoare şi din pescuit: pofta ne atrage şi ne momeşte, iar, când cedăm, suntem prinşi în cârligul şi în capcana ei.
2. Citeşte Efeseni 6:17, Psalmii 119:11 şi Luca 4:8. Care este tema comună a acestor pasaje? Care este, potrivit lor, secretul biruinţei asupra păcatului?
În epistola sa, Iacov face o distincţie clară între ispită şi păcat. A fi ispitit dinăuntru nu este păcat. Până şi Isus a fost ispitit. Problema nu este ispita în sine, ci modul în care răspundem la ea. Faptul că avem o natură păcătoasă nu este în sine un păcat, dar este păcat să-i permitem acestei naturi păcătoase să ne controleze gândurile şi să ne dicteze comportamentul. În acest punct ne vin în ajutor făgăduinţele din Cuvântul lui Dumnezeu care ne oferă asigurarea biruinţei. Nu trebuie decât să cerem împlinirea lor pentru noi şi să ne prindem de ele prin credinţă!
Meditează asupra ideii că păcatul este întotdeauna alegerea noastră. (Dacă nu ar fi aşa, am mai fi traşi la răspundere pentru el?) Ce putem face zilnic, în mod concret, pentru a evita să luăm decizii greşite?