„Şi a zis lui Isus: «Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!» Isus a răspuns: «Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.»” (Luca 23:42,43)
Cei care frecventează licitaţiile îmi spun că nu poţi merge acolo dacă nu iei lucrurile în serios. Dacă te scarpini în cap sau îţi ridici un degeţel, ochiul de vultur al licitatorului ţi-ar putea observa gestul, declarând bunurile „vândute!” ţie, pe loc. Oare aşa este şi Dumnezeu?
Mai demult, am avut ca enoriaşă o femeie prietenoasă, care ne dădea câte un telefon pentru a vedea ce facem noi, ca familie. În Sabat, ea mă întâmpina împreună cu familia ei. Însă, după o vreme, telefoanele ei au început să sune noaptea târziu. Iar cuvintele sale au început să devină încurcate. După câteva Sabate, a intrat în adunare mirosind puternic a apă de gură. În săptămâna următoare m-am dus să-i fac o vizită. Era în grădină şi mi-a arătat ce plantase acolo. Apoi am întrebat-o: „De câtă vreme te lupţi cu alcoolul?” A lăsat ochii în jos şi a clătinat din cap. Am vorbit despre Alcoolicii Anonimi, despre puterea lui Dumnezeu de a o elibera şi despre harul iertării Sale. Apoi m-am rugat pentru ea şi am plecat. Telefoanele nocturne au încetat. Însă mă întrebam cum o mai duce. Într-o duminică după-amiază, soţul ei m-a sunat să-mi spună că ea se afla la secția de terapie intensivă, din pricina unei crize de ficat. Prognosticul nu era bun; copiii luaseră avionul să vină să o vadă. Am întrebat dacă îi puteam face o vizită. M-am grăbit spre salonul ei. Slăbită şi obosită, nu putea vorbi mult. Ne-am rugat în trei. Nu mult după aceea, a murit.
Familia a solicitat o slujbă de înmormântare discretă. Unul dintre copii m-a abordat: „Credem că ar trebui să ştiţi şi dumneavoastră cum a murit mama.” După ce intrase în comă, a fost un moment, seara, când şi-a revenit. Văzându-şi copiii în jur, a şoptit: „Cântaţi-mi ceva despre Isus.” Cu lacrimi în ochi, i-au cântat. Mama a zâmbit cu greu în timp ce asculta. După puţină vreme, a căzut iar în comă şi a murit. Însă, în cererea ei de a mai asculta o dată cântece despre Isus, familia ei a găsit o mare mângâiere.
La fel am găsit şi eu, în timp ce mă întorceam de la înmormântare. Mi l-am imaginat pe El, Licitatorul divin, aplecat asupra ei, urmărindu-i cu suflarea la gură orice semn că, în ceasul al unsprezecelea, această fiică îşi dorea mântuirea Sa. Iar atunci când ea a schiţat gestul acela, El a plâns de bucurie pentru ea, o bucurie pe care nu o vom înţelege niciodată pe deplin: „S-a vândut fiicei mele de pe patul de spital!” La fel ca în cazul tâlharului de pe cruce. Ne mai mirăm că Paradisul va fi atât de plin? Ne mai mirăm că avem o misiune atât de urgentă? În acest al unsprezecelea ceas, trebuie să-i aducem la El.