„Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, după cum este scris: «Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte.»” (Romani 15:20,21)
Ce să facem, cum să răspundem? Mai întâi, putem respinge limbajul ireverențios şi jignitor adoptat de unii occidentali. Epitetul „islamofascist” batjocoreşte un întreg popor şi o întreagă religie pe seama unei minorităţi radicale. Cum ni s-ar părea nouă eticheta de „hristofascişti” sau „adventistofascişti”? Orice religie are propria minoritate de fanatici. Dar a socoti satanică o religie din pricina unor extremişti nu prea este o dovadă de manifestare a regulii de aur a lui Hristos.
În al doilea rând, există pe pământ o comunitate de credinţă ce are menirea să transmită ultima chemare a lui Dumnezeu către toate cele trei religii monoteiste. Este perfect poziţionată în raport cu creştinătatea, căci această comunitate de credinţă îmbrăţişează esenţa creştinismului recuperat din întregul adevăr al Bibliei. Este perfect poziţionată faţă de lumea iudaică, pentru că, aşa cum am observat în august, ea preia iudaismul avându-L în centru pe Mesia. Şi aceeaşi comunitate de credinţă este perfect poziţionată vizavi de islam – căci, împreună cu musulmanii, Îl recunoaşte pe Dumnezeul lui Avraam şi învăţăturile Sale din Cartea Sfântă; împreună cu ei, ea respectă templul trupului, prin abţinerea de la consumul cărnii de porc şi a alcoolului; împreună cu ei refuză închinarea la idoli; împreună cu ei le slujeşte săracilor pământului prin lucrări de binefacere; împreună cu ei se roagă lui Dumnezeu dimineaţa, la prânz şi seara şi împreună cu ei recunoaşte măreaţa judecată finală a lui Dumnezeu, după care Se va întoarce Isus din Nazaret. Adventiştii de ziua a șaptea au fost ridicaţi de Dumnezeu pentru o vreme ca aceasta, ca un pod vital spre toate cele trei comunităţi monoteiste. Şi acum, mai mult ca niciodată, este clar că misiunea divină îi include pe vecinii noştri, pe colegii şi comunităţile de musulmani din jurul nostru.
În al treilea rând, să începem să ne rugăm pentru vastele regiuni ale islamului care, într-o zi, vor fi luminate de ultima strălucire a slavei divine, menţionate în Apocalipsa 18:1. Unii dintre noi, cei care citim aceste cuvinte chiar acum, vor fi răspunsul la rugăciune, devenind constructori de poduri culturale pentru Dumnezeu într-o comunitate musulmană de undeva de pe pământ. Alţii vor oferi susţinere financiară pentru organizaţiile care urmăresc să transmită cu înţelepciune şi sensibilitate „Evanghelia veşnică”. Intenţia lui Pavel prezentată în textul de astăzi este curajoasă şi clară – este BINE să vesteşti tuturor adevărul!