„La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut, cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.” (Geneza 37:28)Se regăseşte islamul în profeţia biblică? Martin Luther credea că da. Aşa au crezut şi Isaac Newton, John Wesley, Joseph Mede, Uriah Smith şi J. N. Andrews – pentru a numi doar câţiva dintre ei. La temelia interpretării istoriciste a capitolului 9 din Apocalipsa se află concepţia că forţele islamului au fost conduse ca o judecată divină împotriva bisericii şi neamurilor apostate din Evul Mediu. Să vedem ce rol au jucat copiii lui Ismael în planul divin.
Textul de astăzi surprinde momentul sfâşietor în care fraţii geloşi îl scot pe Iosif din groapă şi aleg să-l vândă ca sclav, în loc să-l ucidă. Cine erau negustorii care treceau pe acolo cu caravana? Nişte ismaeliţi – pe aceştia i-a folosit Dumnezeu să-l ducă pe Iosif în Egipt, pregătind salvarea viitoare a poporului Său. Ce le-a spus Iosif fraţilor săi când, devenit ministru, le-a descoperit adevărata sa identitate? „Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire” (Geneza 45:7). Neluaţi în seamă de toţi, ismaeliţii au fost agenţii divini care au lucrat pentru păstrarea rămăşiţei.
O a doua povestire este cea a îndrăgiţilor magi din istoria naşterii Domnului. Cine erau aceştia? Suntem de acord că erau agenţi trimişi de Dumnezeu să atragă atenţia comunităţii de credinţă asupra venirii lui Mesia. Cercetătorii sunt de părere că magii erau copii ai Răsăritului. Să fie o coincidenţă că Dumnezeu i-a folosit pe descendenţii lui Ismael în lucrarea Sa de păstrare a adevărului?
A treia povestire iese dincolo de coperţile Bibliei. În 1529, tocmai când împăratul Carol al V-lea pornise împotriva prinţilor germani (care în anul acela îşi luaseră numele de „protestanţi”) pentru a le zdrobi rezistenţa față de hegemonia ecleziastică a Romei, deodată turcii avansează până la porţile Vienei, iar împăratul este nevoit să abandoneze tentativa de a distruge nou-înfiripata Reformă. O coincidenţă… sau o intervenţie divină, doar atât cât Reforma să poată lua avânt şi să nu mai poată fi stopată după retragerea otomanilor.
Poate că fiii lui Avraam din urmaşul său Ismael au avut întotdeauna un loc special în inima lui Dumnezeu şi un rol unic în istoria pământului. Oare vor contribui şi acum printr-o intervenţie specială? Cu siguranţă, lucrarea celor aleşi trebuie să-i cuprindă şi pe musulmani.