O, CALCUTTA!

„Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” (2 Corinteni 8:9)Autorul şi poetul T. S. Eliot a scris: „Ultima ispită este cea mai mare trădare: să faci un lucru bun dintr-o motivaţie greşită.” Dar care ar fi motivaţia corectă?

Imaginează-ţi o amestecătură de cartoane înmuiate şi saci de plastic, încropită lângă un canal murdar şi putred dintr-o margine sărăcăcioasă de Calcutta. Priveşti înă­untrul mizeriei şi zăreşti ghemuită silueta scheletică a unui om, care te priveşte fix cu ochii goi şi faţa palidă. Te strecori în adăpost, ţinându-ţi respiraţia din pricina duhorii, îl iei în braţe pe slăbănogul cu umbră de om şi îl duci într-un taxi care vă transportă la aeroport. Îl aşezi pe străinul muribund în scaunul avionului lângă tine şi, după do­uăzeci de ore şi jumătate, la o lume distanţă, aterizaţi. Sosind la tine acasă, purtându-l în braţe pe străinul scheletic, te grăbeşti să intri, să-l speli, să-l cureţi, să-l ştergi, să-l hrăneşti şi să-l aşezi în pat. Dimineaţa, când ochii săi uimiţi înţeleg, în sfârşit, realitatea bunăstării care îl înconjoară, faci gestul cel mai neaşteptat. Îi dai cheile casei, ale maşi­nii, ale bărcii cu motor, ale magaziei şi un dosar cu datele contului bancar de economii si cu cardurile, precum şi pachetul de acţiuni pe care le deţii.

Apoi, fără mare tevatură, îi strângi mâna, îl îmbrăţişezi pe după umeri şi, în locul hainelor tale, te îmbraci cu zdrenţele murdare pe care i le-ai scos cu o seară în urmă, înfăşurându-te în resturile putrezite. Cu un ultim salut, pleci de acasă doar cu biletul de întoarcere al străinului. Te îmbarci în următorul zbor şi străbaţi încă o dată un univers întreg. Aterizezi în Calcutta: de aici trebuie să mergi pe jos, căci nu mai ai bani de taxi. În cele din urmă, după ore în şir, te apleci spre adăpostul murdar pe care l-ai găsit câteva zile în urmă. Recunoşti mirosul înţepător al cartonului putrezit. Pe genunchi şi coate, te târăşti în vizuina umedă şi întunecată. Şi, ghemuindu-te ca un prunc, începi să-ţi trăieşti restul zilelor în mizerabilul loc de gunoi. Acum tu posezi tot ce a avut el – ţi le-a dat ţie. Bogăţiile tale sunt pentru totdeauna ale lui, iar sărăcia sa este a ta de acum înainte.

De ce să-i ajutăm pe săraci şi pe nevoiaşi?

Pentru că asta a făcut Isus pentru noi.