„Întotdeauna vor fi săraci în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: «Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.»” (Deuteronomul 15:11)Am bătut la uşa apartamentului de la subsol. Auzisem că tinerii căsătoriţi, membri ai adunării noastre şi studenţi la universitate, treceau prin dificultăţi financiare. Şi, deşi asemenea veşti nu sunt rare în comunitatea unor studenţi fără venituri, m-am hotărât să văd despre ce este vorba. Se întâmpla cu puţin înainte de Crăciun. Cei doi tineri m-au invitat înăuntru. În mijlocul încăperii aproape goale, am început o conversaţie cu ei. La un moment dat, i-am întrebat cum se descurcă din punct de vedere financiar. După ce s-au privit unul pe celălalt o clipă, soțul s-a ridicat, s-a îndreptat spre frigider şi l-a deschis. Mi-a arătat o cutie pe jumătate goală de margarină şi un borcan cu cereale. „Din acestea am trăit în ultima vreme.” Ce a spus Isus? „Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi” (Ioan 12:8).
Este o reamintire că, în timp ce cartierele marilor centre urbane ale lumii sunt înțesate de săraci şi sărăciţi, Dumnezeu nu ne cheamă să ajutăm ignorându-i pe săracii dintre noi. De fapt, în capitolul intitulat „Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru cei săraci”, Ellen White observă: „În afară de recunoaşterea cerinţelor lui Dumnezeu, nimic nu caracteriza mai bine legile date de Moise decât spiritul plin de dărnicie, duioşie şi ospitalitate ce se dovedea faţă de săraci. Deşi Dumnezeu făgăduise să-l binecuvânteze foarte mult pe poporul Său, nu era totuşi în planul Lui ca sărăcia să fie ceva cu totul necunoscut între ei. El le-a arătat că nu vor înceta să fie săraci în ţară. Totdeauna vor fi în poporul Său persoane care vor avea nevoie de compătimirea, bunătatea şi bunăvoinţa lui. Ca şi în zilele noastre, şi atunci au fost oameni loviţi de nenorociri, de boală şi de pierderea agoniselii lor; totuşi, atâta vreme cât au ascultat de îndrumările date de Dumnezeu, între ei nu au fost cerşetori şi nici oameni care să sufere din lipsă de hrană” (Patriarhi şi profeţi, p. 530).
„Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi.” Având în vedere această realitate, poate că cei săraci sunt ocazia noastră de aur de a pune în practică regula de aur. Dacă rolurile ar fi inversate, cum ţi-ai dori să se poarte cu tine bărbatul, femeia sau copilul care acum sunt loviţi de sărăcie? Dacă ei ar avea toţi banii tăi şi tot timpul tău, cum ţi-ai dori să se poarte cu tine când treci prin nevoie?