Iacov a avut şansa de a-L cunoaşte pe Domnul Isus încă din copilărie şi apoi pe parcursul tinereţii şi maturităţii Sale. Mai târziu, el s-a convins că Isus era Mesia şi a devenit conducătorul creştinilor din Ierusalim. Cu toate acestea, el se prezintă ca fiind „rob” al Domnului Isus Hristos (Iacov 1:1) şi nu fratele Său. Reiese clar de aici că Iacov reuşise să-şi însuşească smerenia şi înţelepciunea adevărată, pe care pune atât de mult accentul în epistola sa (vezi Iacov 1:9-11,21; 3:13-18; 4:6-10).
7. Compară următoarele pasaje şi notează ideile lor comune:
Iacov 1:22 cu Matei 7:24-27
Iacov 3:12 cu Matei 7:16
Iacov 4:12 cu Matei 7:1
Asemănarea epistolei lui Iacov cu învăţăturile Domnului Isus, şi în special cu Predica Sa de pe Munte, este larg acceptată de cercetători. „Influenţa precumpănitoare a lui Isus stă la baza întregii învăţături date de Iacov.” – Peter H. Davids, The Epistle of James, p. 50
În urma comparării atente cu Evangheliile, se poate observa că Epistola lui Iacov nu depinde de vreuna dintre ele, ci mai degrabă ea este rodul unei cunoaşteri profunde şi personale a învăţăturilor lui Isus, care îi îndemnase întotdeauna pe ascultătorii Săi la credinţă şi la exercitarea ei.
Vom vedea că nici Iacov nu se mulţumeşte cu o credinţă slabă, neroditoare ori oscilantă. Tema credinţei predomină prima parte a cărţii sale. El arată că această calitate esenţială stă la baza relaţiei vitale cu Domnul Hristos.
Gândeşte-te la calitatea şi la realitatea credinţei tale. Cât de reală este ea? Cât de profundă? Te ajută să duci o viaţă creştină? Ce poţi face în mod concret, ce decizii poţi lua pentru a spori calitatea şi profunzimea credinţei tale?