Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Ioan 7:2-5; 1 Corinteni 15:5-7; Iacov 1:3; 2:5; 1 Petru 2:9,10; Matei 7:24-27.Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.” (Ioan 15:14)
Ca timp şi cultură, noi suntem foarte departe de zilele de început ale bisericii creştine şi nu prea ne dăm seama ce însemna să faci parte din această mişcare nou apărută, într-o vreme în care credincioşii se adunau în case şi erau, în cea mai mare parte, evrei persecutaţi de conaţionalii lor. Epistola lui Iacov ne oferă un crâmpei din viaţa comunităţii creştine evreieşti de dinainte de dispariţia ei în ceaţa controverselor religioase şi de dinainte de marginalizarea ei de către convertiţii dintre neamuri care ajung să predomine în biserică după secolul al II-lea.
Spre deosebire de celelalte epistole ale sale, epistola aceasta nu pare a fi adresată unei biserici locale cu scopul rezolvării unei situaţii critice sau unei nevoi urgente apărute în sânul ei, ci, mai degrabă, comunităţii creştine în general (vezi Iacov 1:1).
Însă, înainte de a ne apleca asupra epistolei, ne propunem ca săptămâna aceasta să aflăm câteva lucruri despre autorul ei. Vom încerca să găsim răspuns la următoarele întrebări: Cine era Iacov? Ce informaţii avem despre el? Care a fost relaţia lui cu Domnul Isus? Ce poziţie a avut în biserică?