„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” (Iona 1:2)În cele mai multe Sabate, patru generaţii se adună pentru închinare. Generaţia GI (cei născuţi în anii ’20 şi ’30), generaţia exploziei demografice (a celor născuţi în anii ’40 şi ’50), generaţia X (a celor născuţi în anii ’60 şi ’70) şi generaţia mileniului (cei născuți în anii ’80 şi ’90). Trei dintre aceste generaţii au cucerit deja frontiere noi: generaţia GI cu spaţiul „interior” (la o înălţime nu prea mare în stratosferă), ge-neraţia exploziei demografice cu spaţiul exterior şi generaţia X cu spaţiul cibernetic. Însă ce spaţiu i-a rămas oare generaţiei de azi de cucerit pentru Dumnezeu? În Biblie există o carte foarte scurtă, plină de întrebări – treisprezece la număr. Cartea însăşi se termină cu o întrebare. Dacă această ultimă întrebare ar deveni prima noastră întrebare, atunci vom descoperi spaţiul de pe pământ care a rămas de cucerit pentru Împărăţia cerurilor.
Această primă întrebare din cartea lui Iona ne introduce în subiect: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi şi nu vom pieri!” (Iona 1:6). Dar somnorosul Iona nu prea este în dispoziţie de rugăciune. El ştie de unde vine urletul vântului şi furia mării – Dumnezeul pe care nu L-a ascultat a venit după el, iar pe Mediterană s-a dezlănţuit urgia! Cum poate el să doarmă? Într-un eseu, Haddon Robinson observă: „Dacă e să fi existat vreodată un om care să fi trăit în directă neascultare de Dumnezeu, atunci acesta a fost profetul Iona. Dumnezeu l-a trimis să le predice locuitorilor din Ninive, însă el s-a îmbarcat pe un vas şi s-a îndepărtat de Domnul, în loc să asculte de porunca Sa. În timpul fugii sale, s-a dezlănţuit o furtună puternică, ce i-a îngrozit pe marinarii păgâni, însă Iona dormea pe puntea de jos. Evident, Iona era împăcat cu hotărârea pe care o luase. Pe de altă parte, dacă e să fi existat cineva care să facă întocmai voia lui Dumnezeu, atunci acesta a fost Isus pe cruce. Totuşi, în Grădina Ghetsemani, El a fost întristat de moarte, iar sudoarea Sa a căzut în picuri de sânge pe pământ (Luca 22:44). Pacea nu este o dovadă că am luat o hotărâre după voia lui Dumnezeu.” (din Preaching to a Shifting Culture, p. 85, 86)
Doar pentru că cei aleşi sunt liniştiţi atunci când lasă necucerită pentru Dumnezeu ultima frontieră a „spaţiului”, nu înseamnă că au luat o hotărâre după voia cerului. Aşadar, eşti tu pregătit să schimbi mersul lucrurilor şi să participi la cucerirea ultimei frontiere pentru Dumnezeu?