„Au trecut atunci prin Misia şi s-au pogorât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie Un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: Treci în Macedonia şi ajută-ne! După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Faptele apostolilor 16:8-10)
În sfârşit, „înţelegeam”. O dovadă că cea mai bună cale spre o uşă deschisă este printr-una închisă. Călăuzirea divină este ieşită din comun şi plină de mister. Noi credem că, dacă o uşă este închisă, nu există posibilitate de trecere. Însă Dumnezeu răspunde: „Nu, nu – tocmai pentru că uşa este închisă, vei trece mai departe… printr-o altă uşă.” Poate de aceea El îngăduie să ni se închidă atâtea uşi – pentru ca, într-o zi, să o descoperim pe aceea pe care El o deschide pentru noi.
Oare nu cumva, uşa care s-a deschis pentru Pavel se deschide şi pentru tine şi pentru mine? În cartea Good to Great: Why Some Companies Make the Leap… and Others Don’t (Excelența în afaceri), Jim Collins descrie cum sunt conduse cele mai de succes companii şi organizaţii: prin obiective mari, complexe şi îndrăzneţe. Este vorba despre obiective sau viziuni uriaşe, cutezătoare, care implică întreaga organizaţie în împlinirea acestor unice misiuni. În chemarea spre Macedonia, Dumnezeu i-a dat lui Pavel un obiectiv puternic. Până atunci, Pavel şi ceilalţi se mulţumiseră să călătorească prin Asia Mică răspândind Evanghelia lui Hristos – o misiune vrednică de laudă, fără îndoială. Însă, prin acea singură viziune, în care cerul întreg era pregătit: „Treci în Macedonia şi ajută-ne”, Dumnezeu a deschis frontierele misiunii lui Pavel. „Pavel, visul tău este prea mărunt pentru Mine. Tu ceri o provincie, însă Eu vreau să-ţi dau un continent, întregul Occident!”
Aşadar, unde este Macedonia noastră? Este o întreagă planetă de bărbaţi, femei şi copii rătăciţi, nu-i aşa? Occidentul secular, Răsăritul păgân şi oraşele amândurora – pentru generaţia aceasta, Macedonia este lumea! „Manifestarea unei atitudini deschise, altruiste, urmărind succesul câmpurilor străine (mondiale) este o cale sigură de a avansa lucrarea misionară de acasă (locală); căci prosperitatea lucrării de acasă (locale) depinde în mare măsură, sub ocrotirea lui Dumnezeu, de influenţa lucrării evanghelice îndeplinite în ţări îndepărtate (din lumea întreagă). Prin lucrarea de împlinire a nevoilor altora ne aducem sufletul în legătură cu Izvorul tuturor puterilor” (Slujitorii Evangheliei, p. 465, 466). Oare nu a sosit timpul să permitem scopului măreţ al lui Dumnezeu să ne mobilizeze resursele, capacităţile şi umblarea noastră cu Isus?