„Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor, norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina.” (Matei 4:15,16)Gary Krause povesteşte despre doi bărbaţi care, într-o noapte, căutau un ceas pierdut la lumina unui stâlp de iluminat. „Eşti sigur că l-ai scăpat aici?” întreabă unul. „Păi, nu chiar aici, ci vreo douăzeci de metri mai încolo”, spuse celălalt, arătând spre întuneric. „Atunci de ce cauţi aici?” Omul răspunse: „Pentru că aici este lumina mai bună!” Nu prea perspicace, am zâmbi noi. Însă nu este de râs să recunoaştem că prea mulţi dintre cei aleşi s-au înghesuit printre duzini de alţi aleşi, acolo unde lumina este mai bună. Ce contrast trist în raport cu exemplul Domnului Isus!
Timp de un an, Hristos a lucrat în Iudeea şi Ierusalim – o regiune care mustea de oameni „mântuiţi” pe metru pătrat, mai mult decât orice petic de pe pământ. Templul sfânt, sediul religios, seminarul, piaţa cuşer – ce loc ideal să-ţi petreci viaţa şi misiunea! Însă, în anunţul abrupt „a plecat în Galileea” (Matei 4:12), înţelegem că Isus a ales să plece din locul acela. De ce? Pentru că, în Galileea erau mai mulţi oameni „pierduţi” pe metru pătrat decât oriunde în Palestina. Oamenii de acolo „zăceau în întuneric”. Lăsând lumina în urmă, Isus Și-a mutat lucrarea mesianică de la Ierusalimul religios la Galileea cea fără Dumnezeu.
Este Isus un exemplu pentru cei aleşi de astăzi? Secularismul postmodern domină Occidentul. Şi, deşi pe bună dreptate recunoaştem strâmta fereastră a Orientului – acel petic geografic în care locuieşte 60% din populaţia lumii, dar numai 1% crede în Isus –, misiunea noastră nu îşi mai poate permite să ignore strâmta fereastră a Occidentului. Biserica se străduieşte să întindă punţi spre generaţia aceasta seculară. Noi, care promovăm pe drept adevărul, nu reuşim să creăm legături cu aceştia care resping orice noţiune a unui adevăr unic, ci preferă să îmbrăţişeze pluralismul care sugerează că toţi posedă adevărul. Care este misiunea noastră pentru această generaţie seculară?
Ce ar fi făcut Isus? Ştim deja. El S-a mutat în cea mai păgână vecinătate din ţinutul Său, acolo unde lumina era mai „rea”, nu mai „bună”. El nu a fondat un cerc al intelectualilor şi nu a pus bazele vreunui institut. Pur şi simplu, S-a amestecat printre ei, ca Unul care căuta prietenia lor. Iar oamenii au văzut „o mare lumină”. Oare aceasta să însemne „tot aşa să lumineze şi lumina voastră”?