„Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede, pe pământ, Cuvântul Lui.” (Romani 9:28)Prietenul meu Ranko Stefanovic, în comentariul său la cartea Apocalipsa, m-a ajutat să cunosc a doua expresie neobişnuită, reflectată în textul de ieri, din Isaia 60:22.
Expresia 2. Pasivul divin. Îţi aminteşti că un verb la diateza pasivă exprimă o acţiune efectuată asupra subiectului. Eu lovesc mingea – este diateza activă. Eu am fost lovit de minge – verbul e la diateza pasivă. În „pasivul divin evreiesc”, deşi niciun subiect nu este identificat în propoziţie, acţiunea se înţelege a fi efectuată de Însuşi Dumnezeu. Geneza 2:1 spune: „Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.” Deşi nu ni se spune cine le-a sfârşit, se înţelege cu claritate că, de fapt, Dumnezeu le-a făcut. Când Isus a strigat pe cruce: „S-a sfârşit” (Ioan 19:30), deşi nu este exprimat numele subiectului, pasivul (aici în greceşte) sugerează că încă o dată Dumnezeu Însuşi a completat acţiunea.
Dar de ce vorbim despre chestii atât de tehnice, care țin de gramatică? Analizează un alt text familiar, care radiază dintr-odată de speranţă atunci când este introdus pasivul divin: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea… atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14). Verbul „va fi propovăduită” se află la diateza pasivă. Însă de ce? Când a oferit acest semn al revenirii Sale, Isus ar fi putut declara clar: „Şi voi veţi propovădui (diateza activă) Evanghelia în toată lumea.” Însă Domnul nu a vorbit aşa. În schimb, El a ales un verb pasiv, fără subiect direct, pentru a descrie această acţiune.
Ce înseamnă „pasivul divin”? Înseamnă că, în cele din urmă, acţiunea va fi împlinită de Însuşi Dumnezeu. Exact aceasta declară şi textul din Isaia 60:22: „Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.” Textul nostru de astăzi anunţă acelaşi lucru – Dumnezeu Însuşi va sfârşi şi va grăbi lucrarea. Nu este de mirare că, în urmă cu un secol, a fost făcută această predicţie: „Vreau să vă spun că Domnul Îşi va împlini lucrarea din urmă într-un mod cu totul ieşit din firea lucrurilor… Dumnezeu va folosi căi şi mijloace prin care se va vedea că El ia frâiele în mâinile Sale” (Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 300). Da, progresia geometrică ne arată că, din punct de vedere matematic, misiunea noastră este fezabilă. Dar, dacă introducem în ecuaţie factorul pasivului divin, deodată descoperim adevărul minunat că Însuşi Dumnezeu sfârşeşte lucrarea!
Tot ce ne cere este numai să fim colaboratorii Lui, până când se va fi sfârşit.