„Duhul a zis lui Filip: «Du-te şi ajunge carul acesta!» Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: «Înţelegi tu ce citeşti?»” (Faptele apostolilor 8:29,30)Pe baza textului de astăzi, iată următorul principiu care reiese din povestirea noastră.
Principiul 2. Fii dispus să faci pasul înainte. Procedează asemenea lui Filip. Aşază-te în apropiere pentru deschiderea unei conversaţii. Arată-te disponibil faţă de omul către care te trimite Duhul Sfânt. Nu ai idee încotro va decurge conversaţia, dar, dacă nu vei acţiona, nu vei şti niciodată.
Bill Hybels povesteşte despre cum a ajuns să-L cunoască pe Hristos un musulman afro-american înalt, datorită unui străin cu care a interacţionat în cadrul unei seri de implicare socială. Cei doi se aflau în aceeaşi sală cu glasuri zgomotoase, dar, simţindu-se puţin ciudat ca o minoritate în grupul respectiv, musulmanul stătea mai retras. Un străin l-a observat din partea opusă a sălii. „Duhul Sfânt i-a inspirat atâta compasiune pentru omul acela singur, din partea opusă a sălii, încât a început să meargă în direcţia unui loc pe care eu îl numesc «zona de necunoscut». Se hotărâse în inima lui, probabil rugându-se la fiecare pas făcut, să intre în zonă… şi să vadă ce va face Dumnezeu (După părerea mea, în zona aceasta Dumnezeu, Îşi face lucrarea cea mai mare.).” (Just Walk Across the Room, p. 23).
Fă aşa cum a făcut străinul acela. Fă aşa cum a făcut şi Filip. Ascultă îndemnurile Duhului şi păşeşte înainte (uneori ţi se va părea un drum lung), traversează sala sau drumul. Ieşi din zona ta de confort şi intră în zona de necunoscut. Exact aceasta a făcut şi Domnul Isus cu multă vreme în urmă. El a traversat universul şi a păşit în zona de necunoscut a planetei noastre de dragul mântuirii unora ca tine şi ca mine. Trebuie să fim dispuşi să procedăm la fel: „Acelaşi devotament, acelaşi sacrificiu de sine, aceeaşi supunere față de cerinţele Cuvântului lui Dumnezeu care au fost manifestate în viaţa lui Hristos trebuie să se regăsească în viaţa martorilor Săi. El Şi-a părăsit siguranţa şi pacea, a părăsit slava pe care o împărţea cu Tatăl, Şi-a lăsat locul de pe tronul universului. A mers înainte… singur, pentru a semăna lacrimi, pentru a uda cu sângele Său sămânţa vieţii pentru o lume pierdută. În acelaşi fel (de mărturisire), ai Lui trebuie să meargă să semene” (Review and Herald, 23 noiembrie 1905). Asemenea lui Filip. Asemenea lui Isus.