Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolul „Sabatul”, p. 281-289.„«Aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.» Cuvintele acestea sunt încărcate de învăţăminte şi de mângâiere… El [Sabatul] arată spre Acela care ne-a creat şi spre Acela care ne sfinţeşte. El declară că Acela care a creat tot ce există în cer şi pe pământ şi prin care toate se ţin laolaltă, este Capul bisericii şi că, prin puterea Sa, noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Căci, cu privire la Israel, El a spus: «Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc» (Ezechiel 20:12). Prin urmare, Sabatul este un semn al puterii lui Hristos de a ne sfinţi. Şi este dat tuturor celor pe care Hristos îi sfinţeşte. Ca semn al puterii Sale de a sfinţi, Sabatul este dat tuturor celor care devin prin Hristos o parte a Israelului lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 288
Întrebări pentru discuţie
1. Noi suntem ai Domnului Hristos, atât prin faptul că El ne-a creat, cât şi prin faptul că ne-a răscumpărat. Cum ne aminteşte Sabatul de aceste două mai evenimente?
2. De ce este greşită respectarea legalistă a poruncii a patra? Care este atunci soluţia? Ce element-cheie transformă respectarea Sabatului într-o binecuvântare reală?
3. În cel fel ne aduce aminte Sabatul despre adevărul că mântuirea este prin meritele Domnului Hristos, şi nu prin faptele noastre?
4. Ce putem face pentru ca experienţa noastră cu Domnul în Sabat să fie mai profundă şi mai plină de sens?
5. Ce putem învăţa despre păzirea Sabatului din vindecările făcute de Domnul Hristos în Sabat? Ce ne spun ele despre adevărata semnificaţie a Sabatului?
6. Am primit porunca de a „sfinţi” Sabatul. Gândeşte-te la câteva dintre lucrurile pe care le faci în ziua de odihnă. Cât de sfinte sunt ele?