„După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (Faptele apostolilor 4:31)În Chicago, profesoara Natalie Melinger a auzit niște voci de bărbaţi atunci când a verificat monitorul care-i arăta camera bebeluşului ei. Cercetând rapid ecranul, a văzut că în camera micuțului erau nişte bărbaţi. Dar ce căutau acolo? Dintr-un accident tehnologic, monitorul ei video recepta imagini în direct din naveta spaţială Atlantis! Mesaje din spaţiu – în Faptele apostolilor sunt relatate douăzeci şi cinci de situaţii legate de rugăciune. Ucenicii se rugau pe coate şi pe genunchi, nu-i aşa, în comuniune cu cerul!
În episodul de astăzi, Petru şi Ioan tocmai au fost eliberaţi din închisoare, unde fuseseră captivi peste noapte şi trecuţi prin interogatoriu pentru credinţa lor. Ca răspuns în această criză, biserica se adună în familiara cameră de sus pentru a-şi deschide inima înaintea lui Dumnezeu, cerându-I scăparea. Este cea mai lungă rugăciune consemnată în Faptele apostolilor. Iar punctul ei culminant este în cererea aceasta: „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala” (4:29).
Impresionant este să observăm răspunsul divin imediat la mijlocirea lor, aşa cum se arată în textul nostru de astăzi. Cartea lui John Franklin, And the Place Was Shaken (Şi locul s-a cutremurat), traduce momentul acesta dramatic de rugăciune ca mesaj pentru biserica mileniului trei: „Primul secret care a descuiat resursele cerului (pentru biserica din Faptele apostolilor) este acesta: au trecut de la planurile lor la planurile lui Dumnezeu” (p. 33). Acesta este secretul care poate descuia resursele cerului şi pentru noi.
Aşadar, este planul lui Dumnezeu şi planul meu sau al nostru? Am învăţat noi să spunem din inimă, asemenea lui Isus în Grădina Ghetsemani: „Nu cum voiesc eu, ci cum voieşti Tu. Vreau să îmbrăţişez planul Tău, o, Dumnezeule, pentru ca să fie şi planul meu – nu voia mea, ci voia Ta să se împlinească?” Faptul că rugăciunea aceasta a fost rostită cu „strigăte mari şi lacrimi” dovedeşte suficient că există ocazii când dorinţele noastre cele mai profunde se pot contrazice crunt cu voia lui Dumnezeu. Nu este întotdeauna uşor să te rogi: „Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ.” Însă, dacă planul Cerului nu devine planul nostru în acest ceas de vârf al istoriei pământului, la ce mai foloseşte să fim o biserică, să fim aleşi?
Mai sunt şi alţii din biserica ta pe care îi poţi invita să ţi se alăture într-o rugăciune colectivă, ca în Faptele apostolilor 4, pentru revărsarea puterii lui Dumnezeu? Nu este acum timpul când cei aleşi să fie zguduiţi cu o nouă ungere, ca să putem spune Cuvântul lui Dumnezeu cu o nouă îndrăzneală înaintea acestei generaţii? Atunci să ne rugăm!
Sâmbătă, 13 septembrie