Evangheliile consemnează numeroase vindecări pe care Domnul Isus le-a făcut în ziua Sabatului. În majoritatea cazurilor, ele au avut loc la iniţiativa Sa, deşi putea alege oricare altă zi pentru a le face. Scopul Său a fost să demonstreze că vindecarea bolnavilor e permisă în Sabat şi că e o activitate mai legitimă decât ceea ce făceau în Sabat mulţi farisei şi conducători religioşi.
6. Ce argumente a adus Domnul Isus pentru a justifica vindecările pe care le-a făcut în ziua Sabatului? Matei 12:10-12; Luca 13:15,16; Ioan 5:16,17.
Este adevărat că în Sabat trebuie să lăsăm deoparte munca şi treburile noastre (Exodul 20:9; Isaia 58:13), dar aceasta nu înseamnă să petrecem ziua lenevind. În discuţiile Sale cu fariseii, Domnul Hristos a arătat că „este îngăduit a face bine în zilele de Sabat” (Matei 12:12). Potrivit tradiţiei rabinice, un bolnav putea fi tratat în Sabat dacă viaţa lui era pusă în pericol. De asemenea, dacă o oaie sau un bou cădea într-o groapă, era permis să fie scos de acolo în Sabat pentru a-i salva viaţa. Nu este viaţa unui om mai de preţ decât viaţa unui animal? Din nefericire, criticii Săi arătau mai multă compasiune pentru un animal decât pentru oamenii suferinzi. Ei erau de acord să fie adăpat un animal, dar nu şi să fie vindecat un om.
În altă ocazie, Domnul Isus a spus: „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez” (Ioan 5:17), făcând referire la lucrarea lui Dumnezeu în favoarea fiinţelor pe care le-a creat. El ne dă viaţă şi ne susţine neîntrerupt, în toate zilele săptămânii, inclusiv în Sabat (Evrei 1:2,3).
Domnul ne-a învăţat astfel să nu fim legalişti în păzirea Sabatului. A păzi Sabatul înseamnă a ne odihni de lucrările noastre (Evrei 4:10) şi, mai mult de atât, înseamnă a pune capăt eforturilor de a ne câştiga mântuirea, conştienţi fiind că, oricum, este imposibil să o „câștigăm” pe această cale. Satana vrea să ne convingă să păzim Sabatul în mod egoist. Dacă vede că nu ne poate determina să negăm ziua de odihnă, atunci se străduieşte să ne împingă în cealaltă extremă, a legalismului.
Cum putem avea o atitudine echilibrată în păzirea Sabatului? De ce este important să nu judecăm modul în care ţin alţii Sabatul (păstrând mereu în minte atitudinea greşită a fariseilor faţă de modul în care păzea Domnul Hristos Sabatul)?