„Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.” (Matei 11:11)Ţi-ar plăcea să devii profet? Pentru patru sute cincizeci de dolari se poate. Am şi broşura doveditoare. Un domn pe nume Kent Simpson, care se referă la el însuşi drept „slujbaş profetic în Şcoala Profeţilor”, vinde o serie de zece filme video de instruire. Se acceptă plata prin principalele carduri bancare… Începi să te întrebi dacă şcoala aceasta nu urmăreşte mai mult profitul decât profeţiile. Dar să ne întoarcem la întrebarea noastră: Ți-ar plăcea să devii profet?
Fii atent la răspunsul pe care îl vei da. Sarcinile care intră în fişa de post a unui profet sunt extrem de solicitante, experienţele deja observate sunt nespus de descurajatoare, iar multe dintre planurile de pensie ale profeţilor s-au înfundat în sfârşituri de martir. O, este adevărat, oamenii te vor venera şi te vor iubi după ce vei fi murit de multă vreme! Însă te vor tăvăli prin fulgi şi smoală câtă vreme eşti în viaţă.
Atunci de ce ar alege cineva să fie profet al lui Dumnezeu? Desigur, nimeni nu a făcut lucrul acesta. Alegerea a făcut-o Dumnezeu în dreptul lor. Şi este foarte dificil să te contrazici cu El, aşa cum a descoperit Iona. Poţi fugi, însă nu te poţi ascunde. De ce? Pentru că „lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani 11:29).
Însă, în ciuda neputinţei de a revoca această chemare, a-ţi exersa darurile şi chemarea nu înseamnă să fii imun la descurajare şi depresie. Proba A – Ilie a ajuns să-L implore pe Dumnezeu să-i ia viaţa şi să-l lase să moară, atât de ratat se simţea în misiunea sa. Proba B – descurajatul Ioan Botezătorul, după şase luni petrecute în închisoarea lui Irod, a început să aibă îndoieli nu doar despre el însuşi, ci şi despre Dumnezeu, despre glasul pe care-l auzise rostind puternic că Isus este Fiul Său Preaiubit.
Cum a răspuns Isus în după-amiaza aceea însorită când ucenicii descurajaţi ai lui Ioan s-au prezentat la una dintre cuvântările Sale publice şi L-au luat la întrebări îndoielnice: „Ești sau nu ești Tu Mesia?” El le-a răspuns liniştit: „Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut astăzi.” Apoi, întorcându-Se spre mulţime, Isus a făcut cel mai mângâietor compliment adresat vreodată unui muritor. „Dintre toţi cei născuţi, niciunul nu este mai mare ca Ioan!” Lumea se va pleca mereu cu respect şi îi va numi „mari” pe cei care au fost chemaţi să pregătească venirea lui Mesia. Însă complimentul lui Isus a fost uimitor de clar – Cerul rezervă cinstea cea mai înaltă pentru cei al căror succes nu se măsoară prin aplauze, ci prin credincioşie.
Iată o veste bună pentru cei mai neînsemnaţi din ţară!