„Tu eşti Petru”, a zis Isus „şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). Dar este cine e această piatră (petra în greacă)? Unii comentatori cred că este Petru, plecând de la ideea că Domnul Isus a făcut aici un joc de cuvinte, Petros („Petru”) – petra („piatră”), lucru şi mai clar dacă am citi textul din aramaică. De fapt, nu ştim precis ce cuvinte a folosit Isus. Avem la dispoziţie doar textul în limba greacă, scris de Matei, care face distincţia între „piatră (mică)” (Petros) şi „stâncă” (petra).
Un argument în favoarea ideii că petra se referă la Hristos este faptul că afirmaţia apare în cadrul unei discuţii despre identitatea şi misiunea Domnului Hristos, nu a lui Petru (Matei 16:13-20). În plus, Isus Însuşi folosise anterior imaginea casei zidite pe stâncă, arătând că El şi cuvintele Sale sunt stânca (Matei 7:24,25).
1. Pe cine simboliza „stânca” în Vechiul Testament? Deuteronomul 32:4; Psalmii 28:1; 31:2,3; 42:9; 62:2; Isaia 17:10.
Când L-au auzit pe Domnul Isus spunând că Îşi va zidi biserica pe o temelie de piatră sau pe stâncă, Petru şi ceilalţi apostoli trebuie să se fi gândit imediat la ceva ce ştiau din Scripturile Vechiului Testament, şi anume că „stânca” era un simbol al lui Dumnezeu. Drept dovadă, după Cincizecime, Petru afirmă în predica sa că Domnul Hristos este „piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului” (Faptele 4:11). El reia această temă într-o epistolă şi declară că Isus Hristos este „piatra vie”, „o piatră din capul unghiului” (1 Petru 2:4-8). Este adevărat că el spune despre toţi creştinii că sunt „ca nişte pietre vii”, însă petra („piatra, stânca”) este numai Hristos. În Biblie, termenul „petra” este aplicat numai în dreptul Lui.
Şi apostolul Pavel a folosit cuvântul petra cu referire la Hristos (Romani 9:33; 1 Corinteni 10:4) şi a scris că „nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos” (1 Corinteni 3:11). Deci apostolii şi primii creştini au înţeles că Isus Hristos Însuşi este piatra de temelie a bisericii, iar profeţii şi apostolii, inclusiv Petru, erau numai primul rând de pietre vii din clădirea spirituală a bisericii (Efeseni 2:20).
De ce este important să ştim că biserica, deşi atât de slabă cum pare uneori, Îl are la temelie pe Hristos Însuşi?