„Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret… «În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.»” (Faptele apostolilor 4:10-12)Lista noastră de principii îmbrăţişate de rămăşiţa aleşilor lui Dumnezeu la începutul istoriei mântuirii continuă.
Principiul 8 – marea luptă dintre Dumnezeu şi Satana. Iov, cea mai veche carte a Vechiului Testament de fapt, a introdus grafic marea temă cosmică a luptei dintre Dumnezeu şi Satana pentru loialitatea omenirii. Vecinii păgâni ofereau un panteon de mituri, însă numai evreii înălţau adevărul.
Principiul 9 – Spiritul Profeţiei. Tot către evrei ne întoarcem pentru bogata moştenire lăsată prin profeţii lor, atât canonici, cât şi necanonici, atât bărbaţi, cât şi femei. Mesajele lor inspirate divin au alcătuit însuşi fundamentul întregii credinţe iudeo-creştine de astăzi. Falşii profeţi erau la tot pasul în lumea din jurul lor, însă Dumnezeu a ridicat o rămăşiţă cu adevăratul Spirit al Profeţiei, să fie o lumină strălucitoare în întunericul des.
Principiul 10 – adevărul despre Marea zi a Ispăşirii. Nicio altă religie nu a surprins măcar parţial acest principiu al judecății finale și al curățirii sanctuarului. Cu toate acestea, este un adevăr, iar Dumnezeu a ridicat un popor care îl proclamă lumii. Se apropie judecata, întoarceţi-vă la Dumnezeul mântuitor!
Principiul 11 – adevărul despre venirea Mântuitorului Mesia. Ei aveau adevărul despre ambele veniri ale lui Mesia, însă au ales să îmbrăţişeze în mod special făgăduinţa primeia. Lor le-a fost încredinţat privilegiul unic şi divin de a anunţa venirea lui Mesia în lume şi pentru aceasta au fost pregătiţi. Singur Israel poseda marile profeţii mesianice din Isaia 53, Daniel 9 şi Psalmul 22. Un adevăr nou? Cu siguranţă că nu! Înapoi în trecut, până la porţile Edenului, poate fi urmărită făgăduinţa că Dumnezeu va asigura un Mântuitor din păcat. El avea doar nevoie de o comunitate a rămăşiţei, care să proclame această veste bună întregii lumi.
O, dacă israeliţii L-ar fi primit bucuros și pe Mesia atunci când a venit printre ei, lumea nu ar mai fi avut nevoie de o altă rămăşiţă! Ei nu ar fi devenit o proptea, ci ar fi putut fi întregul raft al istoriei mântuirii lui Dumnezeu.
Din nenorocire, pierzându-L pe Isus Hristos, ei au pierdut totul. Însă nu toţi! Căci unui iudeu numit Petru îi datorăm măreaţa declaraţie din textul nostru de astăzi, miezul strălucitor al întregului adevăr al rămăşiţei: Isus şi numai Isus este Cel care ne mântuieşte!