„«Femeie», i-a zis Isus, «crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.»” (Ioan 4:21,22)
Cunoscutul autor şi pastor Henri Nouwen a scris cartea Life of the Beloved (Viaţa celui Preaiubit) la persoana întâi, ca o scrisoare adresată unui tânăr profesionist evreu, care locuia cu soţia sa în New York City. Nouwen se cunoscuse cu acesta în timp ce predase la Yale, iar între ei se dezvoltase o prietenie profundă şi stabilă. Cartea este un răspuns la îndemnul tânărului agnostic de a-şi exprima convingerile religioase într-un limbaj pe care el şi prietenii săi din oraş să-l poată pricepe. Pe parcursul acestui demers, Nouwen manifestă o înţelegere profundă a semnificaţiei calităţii de a fi ales de Dumnezeu: „Sper că acest cuvânt, ales, să îţi vorbească. Trebuie să fie pentru tine un cuvânt cu conotaţii speciale. Ca evreu, cunoşti asocierile pozitive şi negative care se nasc atunci când eşti considerat unul din poporul ales de Dumnezeu… Din veşnicie, cu mult înainte de a te naşte şi a deveni parte din istorie, ai existat în inima lui Dumnezeu. Cu mult înainte ca părinţii tăi să te admire, ca prietenii tăi să-ţi precizeze calităţile şi ca profesorii, colegii şi angajatorii tăi să te încurajeze, tu ai fost deja ales. Ochii dragostei te-au văzut preţios, de o frumuseţe fără margini, cu valoare veşnică. Dragostea alege cu o deplină sensibilitate față de frumuseţea unică a celui ales şi fără a face pe altcineva să se simtă exclus.” (p. 45-47)
Aşa a fost încă de la începuturi cu rămăşiţa aleşilor: nu printr-o chemare divină la exclusivism, ci prin îndemnul divin de a deveni parte a acestei mulţimi. Scopul strategiei iubitoare a lui Dumnezeu este să mântuiască întreaga planetă. De unde ştim? Observă cu atenţie ce i-a spus Isus femeii samaritene la fântână, conform textului de astăzi: „Mântuirea vine de la iudei.” Ar fi putut să vorbească pe ocolite (aşa cum se procedează în religie astăzi) şi să declare că tot ce contează este faptul că Dumnezeu ne iubeşte – prin urmare, nu trebuie să ne îngrijorăm de inconsecvenţe particulare, precum adevărul, doctrina sau revelaţia. Însă El nu a procedat aşa. Vrei să ştii cine are adevărul mântuirii? Privind-o direct în ochi, i-a spus: Rămăşiţa comunităţii iudeilor are mântuirea. Punct. Hristos nu era arogant, ci onest. Dumnezeu nu poate mântui lumea printr-o tocană ecumenică de învăţături. El a încredinţat deja corpusul de adevăruri rămăşiţei Sale de aleşi, a căror singură misiune este să le împărtăşească lumii. De aceea sunt ei rămăşiţa – de aceea faci şi tu parte din ea.