„I-a făcut următoarea rugăciune: «Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi, Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul.»” (2 Împăraţi 19:15)Atunci când primeşti veşti foarte, foarte rele – când sună telefonul la ora 2:00 dimineaţa, când medicul ia loc înainte de a-ţi comunica rezultatul testelor, când te sună avocatul, când te caută poliţia – ce este de făcut?
Întreabă-l pe Ezechia, care s-a confruntat cu o sentinţă la moarte, programată a doua zi de dimineaţă. Regele tocmai primise avertismentul comandantului celor o sută optzeci şi cinci de mii de războinici asirieni care îi împrejmuiseră oraşul. „Predă-te sau vei muri!” Mototolind scrisoarea, Ezechia a alergat în Casa lui Dumnezeu. Căzând disperat pe podeaua templului, regele a întins scrisoarea înaintea lui Dumnezeu, implorându-L: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi, salvează-ne!” Este o descriere specială a lui Dumnezeu, folosită de şapte ori în Scriptură. El „şade pe heruvimi”. Expresia ne trimite cu gândul la tunetele de pe Muntele Sinai, când, singur cu Moise, Dumnezeu a conceput chivotul de aur care avea să fie aşezat în Locul Preasfânt al cortului întâlnirii din mijlocul lui Israel. „Să faci doi heruvimi de aur… Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel” (Exodul 25:18-22). Chivotul urma să fie o reprezentare sacră şi plastică pe pământ a tronului lui Dumnezeu din ceruri. Iar încăperea avea să fie mereu umplută de focul alb al slavei divine dintre heruvimi.
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi, salvează-ne!” Este rugăciunea lui Daniel (în Daniel 8:14), căci numai o dată pe an, de Yom Kippur, Ziua Ispăşirii, marele-preot îndrăznea să intre în slava înfricoşată a Locului Preasfânt pentru „curăţirea sanctuarului”, un ritual simbolic al purificării finale a sanctuarului ceresc, profetizat de Daniel, înainte de sfârşitul catastrofal al lumii. Întrucât trăim în acest ceas al curăţirii din urmă, cât de adecvată este rugăciunea regelui pentru criza pe care o avem de înfruntat: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi, salvează-ne!” Chiar şi la 2:00 dimineaţa, nu este Hristos în stare „să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei”? (Evrei 7:25). El a făcut aşa pentru regele descurajat, iar a doua zi de dimineaţă cei o sută optzeci şi cinci de soldaţi asirieni „s-au trezit” morţi.
Dumnezeu va răspunde şi rugăciunii tale asemănătoare celei din Daniel 8:14 şi îţi va da ajutor, indiferent de criza prin care treci. Aşadar, roagă-te! Şi speră. Pentru că El stă încă pe heruvimi. El şade încă pe tronul milei.