„Isus le-a zis: ’N-aţi citit niciodată în Scripturi că: ’Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri’?»” (Matei 21:42)
O acuzaţie care nu I-ar putea fi adusă niciodată lui Isus este aceea că ar fi lăsat loc de interpretări privind autoritatea şi veracitatea Sfintei Scripturi. De zece ori în evanghelii, întâlnim întrebarea pe care le-a adresat-o ascultătorilor Săi: „Nu aţi citit?” Toate acestea se refereau la citirea Cărţilor Sfinte. Aproape că se simte mirarea din glasul Său, legată de ignoranţa ascultătorilor.
De douăzeci de ori a rostit Hristos „Este scris”. Nu mă miră observaţia lui Rene Pache: „Putem afirma cu toată reverenţa că Isus Hristos a fost, practic, plin până la saturaţie de Cuvântul Scripturii, El, despre care se ştia că «n-a învăţat niciodată» (Ioan 7:15). O zecime din cuvintele Sale au fost luate din Vechiul Testament. În cele patru evanghelii, 180 din 1 800 de versete ce redau cuvântările Sale sunt fie citate ale revelaţiei scrise, fie aluzii directe la acestea.” (citat din Norman Gulley, Systematic Theology: Prolegomena, p. 381)
Însă Hristos a făcut mai mult decât să citeze şi să facă trimiteri la Vechiul Testament, Biblia zilelor Sale. El a susţinut ferm acurateţea istorică a Scripturii. Norman Gulley citează douăzeci şi trei de evenimente din Vechiul Testament a căror istoricitate Isus a confirmat-o, de la crearea lui Adam şi a Evei la uciderea lui Abel, la potop, la distrugerea Sodomei, la darea Legii, la profeţia lui Daniel etc. Gulley concluzionează: „Întrucât Isus Hristos este o autoritate infailibilă, felul în care a evaluat Scriptura trebuie să facă parte din această autoritate infailibilă.” (Ibidem)
Din acest motiv, este imperativ ca aleşii să nu fie amăgiţi să creadă că Biblia nu este demnă de încredere, o sursă de autoritate şi temelie a adevărului divin pentru omenire, căci aşa a declarat-o Isus. „Hristos ne-a arătat că, pe cât de veşnic este Dumnezeul Cuvântului, pe atât de statornic este Cuvântul lui Dumnezeu” (Ibidem, p. 379). Imnul lui Isaac Watts este încă rugăciunea celor aleşi (The SDA Hymnal, nr. 273):
„Doamne, am făcut din Cuvântul Tău alegerea mea,
moştenirea mea de-a pururi;
În el se bucură tot ce am mai frumos,
spre el se îndreaptă inima mea.”