„Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui. O! de aţi asculta azi glasul Lui!” (Psalmii 95:6,7)
Când voi mai ajunge la Londra, mi-ar plăcea să am o audienţă la Regina Elisabeta a II-a. Audienţele se solicită pentru o conversaţie privată sau un moment cu o persoană importantă, celebră. Problema acestor audienţe este că nu te poţi autoinvita la regină, apărând pur şi simplu la Palatul Buckingham sau ciocănind la poarta Castelului Windsor – „M-am gândit să trec pe aici, la o ceaşcă de ceai cu Ma-iestatea Sa. Este cumva liberă?” Lucrurile nu funcţionează aşa.
„Biblia este glasul lui Dumnezeu care ne vorbeşte atât de clar, ca şi cum L-am auzi cu urechile noastre. Dacă am înţelege lucrul acesta, cu câtă evlavie am deschide Cuvântul lui Dumnezeu şi cu cât devotament am învăţa preceptele sale! Citirea Scripturilor şi meditaţia asupra lor ar fi considerate o audienţă la Cel Infinit” (My Life Today, p. 283; sublinierea autorului). Ce gând copleşitor! Cartea pe care Isus ne-a arătat că trebuie să o memorăm – când o deschidem, ne garantează o audienţă personală înaintea Fiinţei celei mai puternice, influente şi celebre din univers!
Nu este de mirare că „trebuie să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu cu reverenţă şi cu dorinţa sinceră de a cunoaşte voia lui Dumnezeu cu privire la noi… Îngerii cereşti (cele mai înalte inteligenţe create din univers) vor îndruma cercetarea noastră. Dumnezeu ne vorbeşte în Cuvântul Său. Ne aflăm în camera de audienţă a Celui Preaînalt, chiar în prezenţa lui Dumnezeu. Hristos pătrunde în inimă” (Ibidem; sublinierea autorului). Uită de regina Angliei, de prim-ministrul Canadei şi de preşedintele Statelor Unite. Camera de audienţă în care putem fi zilnic escortaţi Îi aparţine Celui Atotputernic.
Dacă ne-am aminti această realitate, fără îndoială că am citi Cartea mult mai mult decât o facem acum, nu crezi? Cu siguranţă am citi-o cu mult mai multă atenţie şi rugăciune.
Când eram în facultate, i-am scris o scrisoare preşedintelui Richard Nixon. Nu îmi mai amintesc ce i-am scris, însă tot căminul studenţesc a ştiut că am primit răspunsul său în plicul de la Casa Albă! Cum ai putea oare să păstrezi secretă o audienţă la Cel Veşnic? De ce ţi-ai dori aşa ceva? Binecuvântările cereşti care decurg dintr-o audienţă la Dumnezeu prin Cuvântul Său sunt imposibil de tăinuit. Nu te poţi abţine să fii schimbat vizibil, aşa cum vom observa mâine.