„Drept răspuns, Isus i-a zis: «Este scris: ’Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’»” (Matei 4:4)
„Este scris”, „este scris”, „este scris” – de trei ori aceasta a fost singura Lui armă împotriva atacului demonic. Dar care ar fi apărarea noastră astăzi? Cu toată sinceritatea, tremur pentru această generaţie a celor aleşi, care trebuie să traverseze acum acelaşi deşert şi să înfrunte acelaşi duşman.
Pentru că noi am crescut o generaţie care nu se mai întoarce la filele scrise, ci preferă ecranul electronic. Desigur, nu tehnologia este duşmanul nostru. Dar, când ecranele laptopurilor şi tabletelor, ale computerelor, ale televizoarelor şi ale cinematografelor sunt singurele locuri în fața cărora ne oprim suficient de mult să citim, nu este de mirare că filele îngălbenite ale Bibliei nu au nicio şansă.
În duelul din deşert, Diavolul a fost învins printr-un neclătinat „Este scris”. Prin urmare, el şi-a petrecut restul istoriei asigurându-se că nu va mai face aceeaşi greşeală, că nu va mai fi înfrânt în acelaşi mod. Şi a început să desfiinţeze metodic acest „Este scris” din viaţa şi din lumea noastră. Astăzi trăim într-o lume în care există mai multe Biblii pe cap de locuitor decât în orice altă vreme din istorie, însă lumea aceasta trăieşte declinul generaţiei moderne care a citit cel mai puţin Biblia, o generaţie în care se poate face confuzia că Ioana d’Arc a fost soţia lui Noe, omul cu arca…
Vorbind serios, dincolo de lectura obligatorie pentru şcoală, cine mai citeşte cât de cât ceva? Thrillerele lui John Grisham, Stephen King şi Dan Brown nu intră în calcul. Nici tabloidele sau rubricile sportive. În afara cerinţelor profesionale sau universitare, cine mai citeşte ceva? „Este scris.” Chiar aşa? Unde?
Răspunsul dat de către Isus lui Satana a fost un citat direct din Deuteronomul 8:3. De fapt, pentru toate cele trei ispite, răspunsul Său calculat a fost să citeze din Deuteronomul. Nu din Biblia de buzunar, nu de pe tabletă sau laptop. El a citat din memorie. Dar cum a învăţat? „Copilul Isus nu a învăţat la şcolile sinagogilor. Mama Lui i-a fost primul învăţător omenesc… Cunoaşterea profundă a Sfintelor Scripturi arată câtă stăruinţă a depus El în anii tinereţii Sale pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu” (Hristos, Lumina lumii, p. 70). Pentru memorarea Scripturii, nu există o vârstă prea fragedă sau una prea înaintată. Urmând paşii simpli pe care îi vom învăţa mâine, nu va fi greu să transformi afirmaţia „Este scris” în „Am învăţat.”