În Predica de pe Munte, Domnul Isus a spus: „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 5:20). Probabil că ascultătorii au fost uimiţi să audă aceste cuvinte, întrucât nimeni nu îi întrecea pe farisei în scrupulozitatea cu care păzeau Legea! Problema era însă motivaţia greşită, dorinţa de a atrage atenţia asupra lor, şi nu de a fi pe placul lui Dumnezeu. Din acest motiv ne-a avertizat Domnul Isus să nu facem ca ei (Matei 6:1). Dar cum putem fi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu? Parabola ospăţului de nuntă ne arată unde putem găsi neprihănirea adevărată.
5. De ce a vrut împăratul să se asigure că toţi oaspeţii aveau haina de nuntă? Ce reprezintă această haină de nuntă? Matei 22:2-14. Isaia 61:10; Zaharia 3:1-5
Împăratul a pus la dispoziţia oaspeţilor haine de nuntă gratuite – ei veneau direct de pe stradă, într-o îmbrăcăminte nepotrivită pentru un astfel de eveniment şi, probabil, fără bani ca să-şi cumpere. El le-a oferit în dar atât invitaţia, cât şi haina de nuntă. Singura condiţie pentru a participa era acceptarea darurilor Sale generoase.
De la căderea în păcat şi până astăzi, omul a fost dintotdeauna gol din punct de vedere spiritual. Adam şi Eva s-au simţit goi după actul lor de neascultare şi, ca să se acopere, au cusut laolaltă frunze de smochin, veşmânt care trebuie să fi fost pe cât de incomod, pe atât de ineficient (Geneza 3:7). În plan spiritual, neprihănirea pe care ne-o putem „confecţiona” singuri arată ca „o haină mânjită” (Isaia 64:6).
Dar, la fel ca în parabolă, Dumnezeu ne oferă haina de care avem nevoie. În Eden, El le-a făcut lui Adam şi Evei haine din piele şi i-a îmbrăcat cu ele (Geneza 3:21), un simbol al neprihănirii Sale care îl acoperă pe păcătos. Astăzi, El le oferă credincioşilor Săi veşmântul neprihănirii lui Hristos ca să fie îmbrăcaţi „cu in subţire, strălucitor şi curat” (Apocalipsa 19:8), „fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). Haina aceasta „este neprihănirea lui Hristos, caracterul Său nepătat, care, prin credinţă, este împărtăşit tuturor celor care Îl primesc ca Mântuitor personal.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 310
De ce este atât de important să înţelegem că mântuirea este darul pe care Îl primim prin Domnul Hristos? De ce este necesar să reţinem acest fapt?