„Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit.” (Geneza 18:19)Nu crezi că, în albumul lor de amintiri, aceasta a fost ziua lor cea mai mare, de neuitat? Avraam şi Sara au fost gazde nu doar pentru îngeri (Evrei 13:2), ci pentru Însuşi Dumnezeu. Totul a început simplu, în normalitatea ospitalităţii orientale: trei străini în mantale au trecut pe acolo, Avraam a insistat să se odihnească sub copacul său şi să ia masa la el. Pe la jumătatea acelui prânz cu brânză şi carne de viţel, Cel mai mare dintre cei trei a făcut anunţul că soţii centenari vor avea un copil! Cunoşti povestirea. Sara a râs pe înfundate. Dumnezeu a auzit-o. Ea a negat. Dumnezeu a insistat să creadă. Masa s-a terminat, iar străinii au plecat.
Dar nu înainte ca Domnul să le descopere de ce fuseseră aleşi. Cuvintele din textul de astăzi sunt o declaraţie impresionantă că aleşii sunt aleşi ca să facă să sporească pe pământ comunitatea lui Dumnezeu: prin copiii lor, prin ei înşişi, prin familia Tatălui ceresc. Atât de puternic este îndemnul de a spori comunitatea credincioşilor, încât trebuie să nu şovăim deloc în primirea acestei chemări şi în devotamentul nostru (aşa cum se arată şi în cartea Genezei), nu doar când ne simţim ca într-o familie acasă sau la biserică, ci şi când nu ne simţim aşa.
Suntem chemaţi să facem parte din familia lui Dumnezeu pentru toată viaţa, aşa cum descrie fără echivoc Fred Smith, un autor şi om de afaceri creştin: „Una dintre amintirile mele preţioase se leagă de o gogoşerie din Grand Saline, Texas. La o masă vecină, stăteau un tânăr fermier şi soţia sa. El purta salopetă, iar ea, o rochie în pătrăţele. După ce şi-au terminat gogoşile, el s-a ridicat să plătească şi a observat că ea nu s-a pregătit să îl urmeze. Atunci s-a întors şi s-a oprit în faţa ei. Ea l-a îmbrăţişat pe după gât, el a ridicat-o şi atunci am observat că purta un corset medical pe tot spatele. A ridicat-o din scaun şi s-a îndreptat spre camioneta parcată în faţă, cu ea agăţată de gâtul lui. Toţi cei din gogoşerie priveau cum o aşază cu blândeţe în camionetă. Nimeni nu a scos o vorbă până când o chelneriţă a observat cu reverenţă: „Se vede că şi-a luat în serios jurămintele de căsătorie.”
Aşa trebuie să facă şi cei aleşi.