„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 4:5,6)
Ieri am lăsat deoparte o familie din şirul celor trecute în revistă. Şi, deşi doar propunerea poate părea un sacrilegiu, totuşi familia în care a crescut Domnul Isus merită să fie cântărită, aşa cum am procedat şi cu celelalte. Ce notă le-ai da lui Isus şi mamei Sale, Maria, tatălui său Iosif şi tuturor fraţilor şi surorilor vitrege? La urma urmei, nu sunt ei consideraţi cea mai mare familie?
Îţi aminteşti că Isus a crescut într-o familie preexistentă – şi nu mă refer la cea din ceruri. După ce Şi-a început lucrarea, când S-a întors în oraşul natal, Nazaret, locuitorii îşi şopteau unul altuia: „Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” (Marcu 6:3). Erau aceştia fiii şi fiicele lui Iosif şi ai Mariei? Am putea concluziona că nu, pentru că, în ceasul agoniei Sale dinaintea morţii, Isus a încredinţat-o pe mama Sa celui mai apropiat dintre ucenici, Ioan (vezi Ioan 19:26,27). Dacă Maria ar fi avut alţi copii, nu ar fi fost nevoie să caute pe cineva care să aibă grijă de ea. Astfel putem deduce din raportul Evangheliei că Iosif avea copii dintr-o căsnicie anterioară, înainte ca el, un văduv mai mare cu nişte ani, şi tânăra sa mireasă să se logodească.
Deci cum a fost căminul copilăriei pentru Domnul? A avut El părinţi iubitori? Da. Relaţii bune cu fraţii? Poate că nu. Modul imperativ şi superior în care fraţii mai mari s-au purtat cu Isus ca adult denotă ceva din cum s-au purtat cu El când era doar un băiat (vezi Ioan 7:3-5; Marcu 3:31-35). „Fraţii Lui simţeau că influenţa Lui era cu totul deosebită de a lor. El avea tact, aşa cum niciunul dintre ei nu avea şi cum nici nu doreau să aibă… Fiind mai în vârstă ca Isus, pretindeau că El trebuie să asculte de ei… erau geloşi pe El şi îşi manifestau în mod categoric necredinţa şi dispreţul.” (Hristos, Lumina lumii, p. 87)
Incredibil! Dumnezeu a avut posibilitatea de a-Şi alege familia în care să Se nască, şi totuşi familia pe care a ales-o avea şi ea un călcâi al lui Ahile, exact ca familia noastră – vulnerabilitate şi slăbiciune în miezul relaţiilor celor mai strânse şi sacre. Deci, dacă Dumnezeu i-a ales pe ei, cu siguranţă ne poate alege şi pe noi. Crezi că vei fi mereu nefericit? Nu. Dumnezeu Îşi doreşte să ne vindece familiile chiar înainte de a ne uni cu familia din ceruri (Maleahi 4:6).