„Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. (…) Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Corinteni 12:12,26,27)
Pe la jumătatea anilor ’90, un student necunoscut a fost deodată adus în atenţia publică. A fost invitat la Camp David să petreacă un weekend cu preşedintele Statelor Unite. Fotografia sa a apărut pe coperta revistei People. O editură de renume s-a oferit să-i publice cercetările. Totul din cauza tezei provocatoare a lui Robert Putnam, care susţine că America suferă de un „deficit de capital social din ce în ce mai mare”. El susţine că însăşi societatea civilă se destramă pe măsură ce din ce în ce mai mulţi americani se detaşează de familiile lor, de comunităţile lor şi chiar de repu-blică – fenomen precipitat de televiziune, cuplurile cu două cariere, cultura suburbană, schimbul de valori de la o generaţie la alta ş.a.m.d. Am devenit o naţiune de singuratici. Iar bowlingul este metafora lui pentru acest adevăr. Cu ani în urmă, mii de americani jucau bowling în ligi, în timp ce astăzi oamenii tind să joace singuri (în cazul în care o mai fac). „Singur la bowling” a devenit un mod de viaţă.
Ce contrast marcant faţă de descrierea din Faptele apostolilor a vieţii de comunitate în biserica primară! „Aveau toate de obşte” (4:32). Bărbaţi şi femei, iudei şi neamuri, cei avuţi şi cei neavuţi, sfinţi sau păcătoşi – biserica primară era diversă ca o grădină zoologică! Unii au protestat că biserica din Faptele apostolilor a fost un experiment măreţ de socialism creştin, în care bunurile tuturor erau aruncate într-un singur loc din care se serveau toţi. Însă o citire mai atentă descoperă că nu exista constrângere (aşa cum se arată clar şi în povestirea despre Anania şi Safira), toţi îşi donau averile de bunăvoie, iar cei care primeau erau cei aflaţi în nevoie, nu întreaga comunitate. Oricum, este limpede că nimeni nu „juca” singur. Nimeni nu era nevoit să fie singur.
De ce? Aşa cum susţine Pavel în textul de astăzi, biserica lui Hristos este chiar trupul lui Hristos. Îţi poţi imagina vreunul dintre organele tale sucombând din pricina „deficitului tot mai mare de capital social”, în urma alegerii de a trăi şi de a funcţiona de unul singur? Însăşi noţiunea aceasta este absurdă, întrucât sănătatea organismului depinde de sănătatea comună a organelor. Nicio inimă nu poate bate de una singură şi să supravieţuiască. Natura colectivă a comunităţii este aceea care păstrează nivelul optim de sănătate atât pentru trupul tău, cât şi pentru biserica ta. De aceea tu ai nevoie de biserică, iar biserica are nevoie de tine!