„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (Apocalipsa 14:12)
Una dintre povestirile preferate pe care ni le spunea tata înainte de culcare a fost aceea despre experienţa lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ce să nu te impresioneze în această dramă! Iată-l pe monarhul Babilonului care, într-un moment de mândrie nebună, comandă construirea unui chip de aur înalt şi porunceşte lumii să i se închine. Iar, când orchestra regală începe să cânte, toţi conducătorii politici, întruniţi din tot imperiul, se pleacă până la pământ, cu excepţia celor trei tineri evrei. Fiind ameninţaţi cu mânia împăratului şi cu flăcările înfricoşătoare ale cuptorului, loialitatea lor faţă de Dumnezeul Creator este nestrămutată: „Să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:18). Atunci, cu glas de tunet, Nebucadneţar porunceşte execuţia lor imediată. Dar – Aleluia! – Cel Veşnic păşeşte în flăcări alături de ei şi îi scapă. Sfârşit.
Această poveste, pe care o pot asculta şi copiii la culcare, oferă indiciul apocaliptic pentru apelurile urgente ale celui de-al doilea şi al treilea înger, străbătând cerul nopţii. Unul strigă: „A căzut Babilonul!” – centrul confuziei spirituale şi al răzvrătirii împotriva Creatorului. Celălalt avertizează că orice locuitor al pământului care se închină chipului răzvrătirii, prin însuşi faptul acesta, îşi va declara neascultarea totală faţă de Creator. Fără îndoială, acestea sunt „cele mai solemne şi înfricoşătoare avertismente trimise vreodată de Dumnezeu omului” (Evenimentele ultimelor zile, p. 45). În centrul fiecărei solii rostite de cei trei îngeri se află închinarea faţă de Creator. Iar îngerul al treilea avertizează împotriva chipului Sabatului contrafăcut. Două loialităţi rivale, două zile de închinare opuse, două tabere mondiale. Însă o singură alegere: Să accept autoritatea Creatorului sau regula coaliţiei decăzute?
Pentru cei aleşi, alegerea nu va fi una uşoară, însă va fi clară. În ciuda majorităţii, a coerciţiilor legislative, a boicotului economic şi chiar a ameninţării cu moartea – la fel ca cei trei evrei exilaţi (ei înşişi aleşi), rămăşiţa celor aleşi în criza finală va alege credincioşia faţă de Hristos mai presus de toate. De aceea, păstrarea Sabatului astăzi înseamnă mai mult decât exersarea unei moşteniri culturale, nu-i aşa? În această zi, la început de săptămână, vei face o declaraţie pe care, de altfel, o poţi face în faţa oricui că loialitatea ta supremă aparţine Creatorului.