„Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.” (Apocalipsa 14:6)Cred că ne aşteaptă cea mai mare luptă spirituală din istorie şi mă tem (folosesc termenul în cunoştinţă de cauză) că este mult mai aproape decât putem realiza noi. Această criză spirituală mondială va implica două comunităţi religioase opuse – una va conduce majoritatea lumii în susţinerea poziţiei sale istorice de-a lungul secolelor, iar o alta va conduce o opoziţie minoritară faţă de hegemonia primei puteri.
Trei îngeri apocaliptici străbătând cerurile la miezul nopţii arată clar faptul că vor fi doar două poziţii, două ideologii, două tabere în criza aceea finală. Oricât de ciudat ar părea, lumea se va împărţi în două – indiferent de neam, seminţie, limbă sau norod. Această confruntare inegală, de tip David şi Goliat, va stabili o dată pentru totdeauna răspunsul loialităţii pământenilor faţă de Dumnezeul Creator al universului: da sau nu? Şi, dacă în criza aceea ţi-ai hotărî votul în funcţie de majoritate, aceasta ar fi cea mai uşoară alegere.
Apocalipsa 14:6-12 îi descrie clar pe cei trei îngeri apocaliptici transmiţând avertizarea finală către pământ doar cu puţin înainte de revenirea lui Hristos (vezi versetul 14). Textul nostru de astăzi îl înfăţişează pe primul înger înaintând cu un mesaj pentru întreaga civilizaţie. Reţine faptul că mesajul său este identificat ca „Evanghelia veşnică”, Vestea cea Bună prin definiţie, care este la fel de veche precum tronul Celui Veşnic. Luna ianuarie din această carte a fost dedicată ADN-ului evanghelic al dragostei nesfârşite a lui Dumnezeu pentru întreaga Sa creaţie şi pentru toţi copiii Săi. Să se ştie că, deşi criza ce ne aşteaptă va fi cruntă, dragostea profundă divină din această avertizare finală izvorăşte dintr-o inimă deja frântă pe Calvar. Este o veste bună pentru păcătoşii răzvrătiţi!
„Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (versetul 7). Nu este o întâmplare că terminologia mesajului primului înger pentru pământ este împrumutată din limbajul Vechiului Testament grecesc folosit în apelul poruncii a patra de a ne aduce aminte de Sabatul zilei a şaptea.
Ce înseamnă aceasta pentru lume, pentru cei aleşi? Este dovada incontestabilă că Sabatul, memorialul creaţiei, va sta la baza crizei finale. Ce este de făcut? Chiar acum, în închinare, este momentul perfect de a ne reafirma loialitatea faţă de Creatorul nostru. Ce alegi?