CE AR FACE ISUS?

„A venit în Nazaret, unde fusese crescut şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă.” (Luca 4:16)

In His Steps este cartea lui Charles Sheldon, intrată secolul trecut în rândul cla­sicelor cărţi cel mai bine vândute. Este povestea unui pastor pe nume Henry Maxwell şi a congregaţiei sale, prima biserică din Raymond. Într-o dimineaţă strălucitoare, pe când pastorul îşi încheia predica, un cerşetor a pătruns împleticin­du-se pe culoarul bisericii, a privit în sus spre pastorul aflat la amvon şi l-a întrebat dacă se putea adresa adunării. Surprins, pastorul a dat din cap. Omul s-a întors către enoriaşi şi, cu glas gâtuit, le-a spus cum, în urmă cu zece luni, îşi pierduse slujba în alt oraş. În ultimele trei zile, bântuise trotuarele localităţii căutând de lucru. Însă nu primise nici măcar o vorbă de încurajare din partea unora care erau prezenţi în dimineaţa aceea în biserică. „Am stat la balcon în timp ce pastorul vostru a predicat despre cum să-L urmezi pe Isus. Dar despre ce tot vorbiţi? Ce ar fi făcut Isus? Asta înseamnă să calci pe urmele Lui?”

Cerşetorul s-a clătinat şi a leşinat în faţa bisericii. Câteva zile mai târziu, a murit în casa parohială. Charles Sheldon ţese povestea inspiratoare a unei congre­gaţii care caută să afle şi să cunoască răspunsul la întrebarea cerşetorului: „Ce ar fi făcut Isus?”

În zilele noastre, există oameni care poartă la mână un şnur pe care sunt prin­se iniţialele cuvintelor din această întrebare (WWJD, What Would Jesus Do?). Este încă drept să ne punem aceeaşi întrebare cu privire la Sabatul zilei a şaptea, nu-i aşa? Oare ce ar fi făcut Isus?

În textul de astăzi, Luca observă că Isus S-a închinat în Sabat „după obiceiul Său”. Orice om are obişnuinţe personale. În general, ne punem prima şosetă pe un picior anume, stăm pe acelaşi scaun la biserică, dăm mâna cu o persoană cu care facem cunoştinţă – simple obiceiuri pe care le adoptăm şi care devin obişnuinţe în modul nostru de viaţă. Şi Creatorul întrupat a fost la fel ca noi. Surprinde pe cineva că El avea acest obicei atât de natural de a păzi Sabatul zilei a şaptea şi de a Se închina în ziua aceasta săptămână de săptămână? Oare nu ar fi onorat darul pe care El Însuşi l-a oferit? L-a păstrat în viaţa Lui, l-a păstrat şi în moarte. „Aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” (Marcu 2:28)

Ce alt obicei mai bun ar putea îmbrăţişa cei aleşi decât să vină la Isus pentru odihna Sa în fiecare Sabat al zilei a şaptea!