2. Ce ni se spune despre atitudinea lui Isus faţă de sărbătorile iudaice? Ioan 5:1
Prima perioadă majoră de sărbători din anul calendaristic iudaic este Sărbătoarea Azimelor, care ţine şapte zile şi începe cu Paştele. Ea comemorează eliberarea din robia egipteană, ocazie în care îngerul morţii a trecut „peste” casele celor care au uns cu sânge uşorii uşii. Evangheliile consemnează trei ocazii în care Domnul Isus a sărbătorit Paştele (Luca 2:41-43; Ioan 2:13-23; Matei 26:17-20).
La cincizeci de zile după Paşte, urma Shavuot, sau Cincizecimea, după numele din greceşte. Deşi Vechiul Testament nu arată cu claritate care era motivul acestei sărbători, rabinii credeau că ea comemora primirea Legii de către Moise. În Evanghelii nu se aminteşte că Isus ar fi sărbătorit Cincizecimea. Totuşi, înainte de înălţare, le-a cerut ucenicilor să aştepte în Ierusalim botezul cu Duhul Sfânt (Faptele 1:4,5), eveniment care s-a petrecut la Cincizecime (Faptele 2:1-4).
Ultima perioadă de festivităţi din calendarul evreiesc era reprezentată de Sărbătoarea Corturilor şi Ziua Ispăşirii (Yom Kippur). Ziua Ispăşirii era ziua în care păcatul era îndepărtat din tabără şi în care poporul devenea din nou cu totul al lui Dumnezeu. Sărbătoarea Corturilor comemora perioada în care evreii au locuit în corturi în călătoriile lor prin deşert.
În afară de sărbătorile amintite în cărţile lui Moise, evreii mai aveau două sărbători importante pentru ei, ca popor: Purim, care marchează salvarea lor de la genocid prin intervenţia Esterei la împăratul persan, şi Hanukah, sau Înnoirea (Dedicarea) Templului (Ioan 10:22), care celebrează biruinţa macabeilor asupra grecilor în 164 î.Hr.
Sărbătorile din Vechiul Testament şi-au găsit împlinirea în Hristos şi nu mai este necesar să fie respectate astăzi. Totuşi, dacă le vom studia şi dacă vom încerca să înţelegem mesajele pe care ele le transmit, vom descoperi lucruri interesante, fiindcă toate ne învaţă despre harul mântuitor al lui Dumnezeu şi despre puterea Sa eliberatoare.
Noi nu mai ţinem aceste sărbători, dar ce putem face pentru a păstra vie înaintea ochilor noştri realitatea existenţei lui Dumnezeu, a intervenţiei Sale în favoarea noastră şi a aşteptărilor pe care le are de la noi?