În afară de legile mozaice, evreii din vremea Domnului Isus aveau şi legile rabinilor. Rabinii constituiau ramura educată a fariseilor şi ţinta lor era să se asigure că legea mozaică îşi păstra importanţa pentru popor. Ei au găsit în cele cinci cărţi ale lui Moise 613 legi (dintre care 39 se refereau la Sabat) şi, pe baza lor, au creat un cod. La acest cod scris, au adăugat şi legea orală, care consta din interpretările date de rabinii de seamă.
Această lege orală este cunoscută sub numele de halaka, un cuvânt care înseamnă „a umbla”. Rabinii considerau că, dacă ar fi aderat la aceasta, poporul ar fi reuşit să respecte cele 613 legi importante găsite de ei. În cele din urmă, legile orale au fost adunate şi scrise. Unele dintre interpretările care circulau în timpul Domnului Isus apar astăzi în comentariile care poartă titlul Midraş, iar altele au fost strânse într-o colecţie de legi cu titlul Mişna. Mulţi evrei religioşi din toate secolele şi chiar din vremea noastră respectă cu stricteţe aceste legi.
4. Ce acuzaţie i-a fost adusă Domnului Isus? Luca 14:1-6 şi Ioan 9.
Există în Vechiul Testament vreo poruncă în care se interzice vindecarea în ziua Sabatului? Cum ne ajută răspunsul la această întrebare să înţelegem dificultăţile cu care S-a confruntat Domnul? Ce putem învăţa de aici pentru a evita să facem greşeli asemănătoare în încercarea de a păzi Legea cu stricteţe?
De pe poziţia avantajoasă pe care o avem astăzi, ne este uşor să luăm în derâdere multe dintre acele legi orale, mai ales dacă erau folosite împotriva lui Isus. Totuşi greşeala ţinea mai degrabă de atitudinea conducătorilor decât de legile acestea, în ele însele. Deşi erau păzite în spirit legalist, scopul lor era foarte spiritual: de a conferi o tentă spirituală, o semnificaţie religioasă chiar şi acţiunilor de zi cu zi.
Cum putem învăţa să le dăm acţiunilor noastre de zi cu zi o semnificaţie religioasă?