7. Ce îţi spune Evrei 11:32 – 12:4 despre preţul şi despre răsplata uceniciei?
Cât de impresionat este acest pasaj şi mai ales versetul care spune: „Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea şi au fost chinuiţi” (vers. 35)!
Răsplata uceniciei şi a formării de ucenici este această „înviere mai bună”. Noi Îl urmăm pe Hristos pentru că avem făgăduinţa şi speranţa unei vieţi noi într-o lume nouă, fără păcat, suferinţă şi moarte. Totodată, fiindcă am primit această speranţă – confirmată de viaţa, moartea, învierea şi lucrarea de Mare-Preot a Domnului Isus – încercăm să le spunem şi altora despre ea. Dacă vom înceta din viaţă înainte de finalul marii lupte, înainte de revenirea Mântuitorului, vom fi readuşi la viaţă fie la prima înviere, fie la a doua înviere. Se ştie deja care dintre cele două este mai bună. De aceea, nimic altceva nu ar trebui să ne preocupe mai mult decât dorinţa de a avea parte de această înviere şi ar trebui să depunem eforturi hotărâte pentru a-i ajuta şi pe alţii să aibă parte de ea.
Secerişul este copt; milioane de oameni aşteaptă chemarea la ucenicie. Noi am fost binecuvântaţi cu Evanghelia şi, îndeosebi, cu „adevărul prezent” – cele trei solii îngereşti din Apocalipsa 14, ultimul mesaj de avertizare trimis lumii de Dumnezeu.
Ce vom face cu aceste adevăruri pe care le iubim atât de mult? Aşadar, unde sunt secerătorii? Unde sunt cei dispuşi să treacă de partea lui Hristos şi să îşi asume riscurile? Vei accepta invitaţia lui Dumnezeu de a fi ucenic şi de a face ucenici, suportând costurile personal?
Meditează la implicaţii: prima înviere, a doua înviere. Ce altceva mai contează în afară de a avea parte de prima înviere şi de a-i ajuta şi pe semenii tăi să aibă parte de ea?