2. Din cuvintele Domnului, care este condiţia uceniciei? Luca 14:27
A fi ucenic înseamnă a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor şi Domn. A-L urma pe Isus înseamnă a fi dispus să fii părtaş la patimile Sale. În consecinţă, avem nevoie să fim oneşti atunci când prezentăm mesajul nostru. Este adevărat că nu trebuie omise adevăruri măreţe, precum neprihănirea prin credinţă, iertarea oferită de Hristos, revenirea Sa iminentă, minunăţiile fără seamăn ale cerului şi harul nemeritat al lui Dumnezeu.
Dar, dacă dorim că prezentăm mesajul lui Dumnezeu în întregime, atunci nu ar trebui să omitem purtarea crucii. Din păcate, unii credincioşi sunt de părere că, dacă îi îndemnăm pe oameni la acţiune, suntem legalişti. „Harul divin a făcut deja totul”, strigă ei, „iar omul nu mai are de făcut nimic altceva decât să-l accepte!” Domnul Isus afirmă totuşi altceva.
3. Citeşte Matei 16:21-25; Luca 21:12-19; Ioan 15:17-20; 16:1,2. Ce ne spun aceste pasaje biblice despre preţul hotărârii de a-L urma pe Isus?
Fiecare candidat pentru botez ar trebui să înţeleagă înainte de a intra în acest legământ faptul că Domnul Hristos i-a încredinţat o cruce, fără de care nu poate deveni ucenicul Său. Îi va stinge acest adevăr bucuria convertirii? Sau promisiunea nerealistă a unei vieţi fără griji îi va spori cumva această bucurie? Convertirea îl eliberează pe credincios de poverile păcatului, dar nu şi de responsabilităţile uceniciei. Când îşi asumă Numele lui Hristos şi face publică această decizie prin botez, credinciosul trebuie să ştie clar că ucenicia are un preţ. Ne oferă oare lumea aceasta ceva mai valoros decât darul lui Hristos? Nici pe departe!
Care a fost ultima ocazie în care „ţi-ai luat crucea”? Cum a fost acea experienţă? Ce lecţie învăţată atunci i-ar putea fi de folos unei alte persoane care trece printr-o încercare asemănătoare?