Evaluarea preţului: prioritatea numărul unu
1. Studiază Luca 12:49-53; 14:25,26; Matei 10:37. Cum să înţelegem aceste afirmaţii tranşante? Ce ne spune aici Domnul Isus?
Studiul mai atent al Bibliei şi al modului în care este utilizat cuvântul „a urî” ne va ajuta la clarificarea afirmaţiilor Domnului Isus. Deuteronomul 21:15 conţine prevederea legii mozaice cu privire la bărbatul care are două neveste şi „iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă”. Urmând firul logic, s-ar putea înţelege că o iubeşte pe una şi o urăşte pe cealaltă sau că de una îi place, iar de cealaltă nu îi place. Totuşi ideea este că, dacă soţul o favorizează pe una mai mult decât pe cealaltă, nu îi poate lipsi de drepturi pe copiii celei defavorizate. În acest context, „a nu iubi” nu înseamnă „a urî” sau „a nu-i plăcea”, ci „a iubi mai puţin”. Pasajul paralel din Matei 10:37 confirmă această interpretare.
Ideea transmisă de Domnul Isus este simplă, dar plină de semnificaţie. Atunci când aşezăm familia pe primul loc, iar Lui îi acordăm un loc secundar, El încetează practic să mai fie Domnul vieţii noastre. Şi nimeni nu poate sluji la mai mulţi domni. Hristos nu a desconsiderat relaţiile de familie, ci le-a aşezat pe temelia solidă a dragostei supreme şi fără rezerve faţă de Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate îndepărta orice barieră şi orice disensiune dintre oameni. Aşadar, loialitatea desăvârşită faţă de Hristos este preţul suprem al uceniciei.
Ce putem face în mod concret pentru a-L aşeza pe Hristos pe primul loc în viaţa noastră, chiar mai presus de familie? Ce înseamnă aceasta şi care sunt consecinţele posibile ale unei asemenea decizii?
1. Studiază Luca 12:49-53; 14:25,26; Matei 10:37. Cum să înţelegem aceste afirmaţii tranşante? Ce ne spune aici Domnul Isus?
Studiul mai atent al Bibliei şi al modului în care este utilizat cuvântul „a urî” ne va ajuta la clarificarea afirmaţiilor Domnului Isus. Deuteronomul 21:15 conţine prevederea legii mozaice cu privire la bărbatul care are două neveste şi „iubeşte pe una şi nu iubeşte pe cealaltă”. Urmând firul logic, s-ar putea înţelege că o iubeşte pe una şi o urăşte pe cealaltă sau că de una îi place, iar de cealaltă nu îi place. Totuşi ideea este că, dacă soţul o favorizează pe una mai mult decât pe cealaltă, nu îi poate lipsi de drepturi pe copiii celei defavorizate. În acest context, „a nu iubi” nu înseamnă „a urî” sau „a nu-i plăcea”, ci „a iubi mai puţin”. Pasajul paralel din Matei 10:37 confirmă această interpretare.
Ideea transmisă de Domnul Isus este simplă, dar plină de semnificaţie. Atunci când aşezăm familia pe primul loc, iar Lui îi acordăm un loc secundar, El încetează practic să mai fie Domnul vieţii noastre. Şi nimeni nu poate sluji la mai mulţi domni. Hristos nu a desconsiderat relaţiile de familie, ci le-a aşezat pe temelia solidă a dragostei supreme şi fără rezerve faţă de Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate îndepărta orice barieră şi orice disensiune dintre oameni. Aşadar, loialitatea desăvârşită faţă de Hristos este preţul suprem al uceniciei.
Ce putem face în mod concret pentru a-L aşeza pe Hristos pe primul loc în viaţa noastră, chiar mai presus de familie? Ce înseamnă aceasta şi care sunt consecinţele posibile ale unei asemenea decizii?
