De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. (Matei 10:32)Cuvintele acestea rostite de Domnul Hristos anticipau încercările prin care aveau să treacă ucenicii la vremea aceea, dar și încercările prin care vom trece și noi în curând. Înainte de revenirea Sa, lumea va fi cuprinsă de confruntări teribile și va fi supusă unui ultim test. Dar soluţia nu este să păstrăm în sufletul nostru ceea ce am aflat. Este necesar ca toţi oamenii să știe că suntem creștini și să fim pentru ei o epistolă scrisă de Hristos. Se cere să dovedim că Hristos locuiește în inimile noastre, prin modul în care ne comportăm zi de zi.
Nu este suficient să facem o declaraţie verbală cu privire la convingerile noastre, ci e nevoie atât de mărturisirea cu gura, cât și de mărturisirea prin viaţa zilnică. De aceea, să nu tăcem, să nu ne ascundem și să nu întoarcem spatele chemării Domnului nostru. Fiindcă acela care nu e gata să-și dea viaţa ca mărturie pentru El demonstrează că nu Îi aparţine Lui în mod deplin. De altfel, chiar și tăcerea este o mărturie, numai că este una negativă.
Să trăim prin urmare ca niște copii ai lui Dumnezeu, care am fost chemaţi de la întuneric la lumina Sa minunată. Prin tot ceea ce facem și spunem, să arătăm spre frumuseţea Răscumpărătorului nostru. Mărturisirea noastră să fie dovada locuirii lăuntrice a lui Hristos. Iar mărturisirea noastră va fi naturală și autentică numai în măsura în care El locuiește în noi. Simpla mărturisire cu gura, în absenţa abandonării păcatului, fără o experienţă corespunzătoare a inimii, înseamnă ipocrizie.
Să mărturisim despre Mântuitorul nostru cu spontaneitate, cu bucurie, din toată inima, cu îndrăzneală. Mecanicul să dea mărturie în atelierul său, omul de afaceri, în toate tranzacţiile sale, mama, în relaţia cu membrii familiei ei, medicul, în activitatea sa, muncitorul, în ceea ce este chemat să facă. Indiferent unde ne aflăm, să valorificăm ocaziile de a da mărturie.
Este timpul să mărturisim despre Hristos și despre adevărul Său. Să lăsăm deoparte micile disensiuni dintre noi, invidia și dorinţa de a ne înălţa pe noi înșine. Să captăm atenţia și interesul celor din jur. Toată biserica să se transforme într-un mare cor care să Îi cânte laude într-o armonie perfectă Răscumpărătorului nostru!