Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Geneza 1:26-28; 2:15-17; Mtei 5:13,14; Ioan 3:14,15; 2 Corinteni 5:21; 1 Ioan 2:16.Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor! Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin între voi; voi Îmi sunteţi martori, zice Domnul, că Eu sunt
LumeaDnezeunoastră.”(Isaiaeste43:11,12)un dezastru şi principalul motiv suntem noi, oamenii, fiinţe păcătoase, căzute, a căror natură este rea în esenţă. Ne place să credem că am progresat, că ne-am perfecţionat, însă istoria secolului trecut nu este prea încurajatoare. Şi iată-ne, după nici un sfert din acest secol, lucrurile nu arată mai promiţător. Dacă trecutul este un indicator al viitorului, atunci nu ne putem aştepta decât la „sânge, trudă, lacrimi şi sudoare”, cum spunea Winston Churchill.
Dar nu este totul pierdut. Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre, iar prin moartea Sa avem făgăduinţa mântuirii, a restaurării, a înnoirii tuturor lucrurilor. „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era” (Apocalipsa 21:1). Nu am fost abandonaţi, nu am fost lăsaţi să ne apărăm singuri în spaţiul infinit al unui cosmos rece şi aparent insensibil. Nici nu am putea, fiindcă forţele la care suntem expuşi sunt mult mai puternice decât noi. Iată de ce, înainte de a fi lumea noastră, Dumnezeu a conceput planul de mântuire şi a făcut pentru noi ce nu am fi putut face niciodată singuri.