Domnul a trimis pe Natan la David… Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu te-am uns împărat.»” (2 Samuel 12:1,7)Biblia nu ascunde niciodată defectele și păcatele oamenilor a căror viaţă o prezintă și nici nu încearcă să-i elogieze. Ea spune adevărul despre fiecare dintre ei, pentru ca, pe fondul acestui eșec al omului, să putem vedea și prea-
mări harul și îndurarea lui Dumnezeu, să înţelegem că El ne iubește așa cum sun- tem și că are milă de noi.
Puţini oameni au comis un păcat atât de grav precum David. Şi tot atât de puţini s-au întors la Dumnezeu cu toată inima, căutând iertare, curăţare și refacere. David este autorul unei bune părţi a cărţii Psalmilor, cartea devoţională a Bibliei.
Din experienţa lui David reies clar două idei: prima este aceea că, mai de- vreme sau mai târziu, slăbiciunile noastre vor ieși la iveală, iar a doua este că va trebui să trăim cu consecinţele păcatelor și rătăcirilor noastre.
Primele două decade ale domniei lui David au fost marcate de victorii stră- lucite, pe când ultimele două decade au fost caracterizate de un mare întuneric. Satana i-a zgândărit ani la rând punctul vulnerabil și l-a condus pas cu pas la de- zastru. În cele din urmă, David a mărturisit zdrobit: „Am păcătuit împotriva Dom- nului.” Dumnezeu l-a atras înapoi la El prin harul Său uimitor și l-a făcut o făptură nouă, prin Duhul Său. El l-a schimbat și l-a transformat.
Noi devenim făpturi noi prin puterea divină. Poate că am ajuns la disperare din cauza păcatelor noastre, însă Dumnezeu nu disperă. El lucrează la inima noas- tră dorind să refacă în noi chipul Fiului Său. Să nu ne temem de apăsarea mâinii Sale, pentru că El o folosește cu blândeţe și iubire.
Dumnezeu face întotdeauna primul pas spre împăcare. El apelează înconti- nuu la noi și ne îndeamnă să ne îndreptăm privirea spre Fiul Său, în care se găsește toată înţelepciunea, puterea și dragostea. Noi nu ne putem ispăși singuri păcate- le, nu ne putem șterge singuri nelegiuirile, nu ne putem curăţa inimile.
Mântuirea este personală. De aceea, să spunem cu convingere: „Dumnezeu mă iubește și faptul acesta este foarte important pentru mine. Este o chestiune de viaţă și de moarte. Eu vreau să primesc chemarea Lui. Îmi încredinţez chiar acum viaţa în mâna Sa.”